e târziu. şi viaţa trece prea repede ca să te mulţumeşti doar cu vise. e târziu şi-am obosit să iubesc singură.
mi-e dor de tine. mi-e atât de dor de tine încât mă doare fizic. mă doare tot corpul. mă doare şi nu pot face nimic. e 4:36 dimineaţa. m-am dus la geam şi-am respirat aerul puternic de mai. mirosea a tei şi-a liliac şi-a speranţă. erau stele reci pe cer şi linişte. prea linişte.. pentru prima oară după atâta timp, am simţit.. clipa mea magică. am lăsat tot zidul ce l-am construit până acum să se dărâme. şi-am trăit. fără raţiune, fără temeri, fără orgoliu, fără luciditate.
.. te-am simţit. şi-aveam lacrimi în ochi.. după atâta timp.
vreau să fug la tine. să mă ţii în braţe şi să nu-mi mai dai drumul niciodată. căci e acasă. căci eşti singura persoană din lume lângă care aş vrea să fiu acum. vreau să bem vin roşu şi să visăm ca doi copii. să-mi spui poveşti şi să râdem unul de altul. să-mi împărtăşeşti visele tale, dorurile tale, planurile tale. să fumăm la geam privind cum se luminează de zi, şi-apoi să ne bem cafeaua amară. să te uiţi în ochii mei goi şi să înţelegi că te-am aşteptat o viaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu