don't fall asleep

 
sunt unele momente în care îţi vine să plângi, ai lacrimi în ochi şi priveşti pierdută în gol. de te-ar întreba cineva, tu n-ai ştii ce să-i răspunzi.

nu există cuvinte pentru a-ţi exprima golul imens din suflet, prăpastia uriaşă dintre tine şi viaţa pe care ai încetat de mult s-o mai trăieşti. că ţărmul pe care l-ai părăsit e mult prea departe şi că nu mai ai puterea şi nici dorinţa să te întorci.

nu există cuvinte pentru a-ţi exprima durerile, dorurile, neputinţele, luptele interioare, visele abandonate, strigătele şi chemările inimii tale ce abia mai bate.

nu există cuvinte pentru a-ţi exprima tristeţea şi resemnarea din priviri, tăcerea ce s-a aşezat pe chipul tău ce o dată zâmbea, răceala cu care priveşti acum totul. că ai încetat de mult să mai lupţi, să mai speri, să te revolţi, să visezi.

n-ai cum să explici că ai obosit. că ţi-e sufletul ca o piatră ce-ţi îngreunează paşii şi te trage în jos. că abia mai mergi, că mai mult te târăşti. că mai apare uneori cineva, îţi întinde mâna şi te ridică, apoi te îmbrânceşte la loc. că fericirea ţi-e străină cum ziua e străină de noapte.

că ai ajuns să crezi că nu meriţi. că nu meriţi ca tu să zâmbeşti şi el să-ţi zâmbească. că nu meriţi ca inima să-ţi bată tare şi-a lui să-ţi răspundă. că nu meriţi ca strigătele tale să fie auzite. că nu meriţi ca braţele tale reci să fie încălzite.

n-ai cum să explici că eşti străină de iubire. că nopţile albe, dimineţile în care-ţi bei cafeaua amară singură,

 alcoolul, singurătatea care te-a luat de mână, anii întregi de aşteptare îţi sunt familiare acum.

n-ai cum să explici că ştii şi tu.. că de-ar trece iubirea prin faţa ta, ai ocoli-o speriată şi înstrăinată.