Fear is stupid. so are regrets

o altă dimineaţă gri care mă prinde trează, cu cearcăne adânci, mai obosită ca ieri.
sunt străină de mine. şi e atât de dureros să ajungi străin de tine.. am privirea înfrigurată.. e atât de toamnă. a venit iarna în sufletul meu.

am decis să renunţ la tine. de fapt, la amintirea ta.

căci simt că nu mai am aer, că sunt blocată în loc, fără vreo cale de ieşire.. iar cea mai mare robie este să n-ai libertate atunci când crezi că o ai din plin.

las lucrurile aşa cum sunt, himere triste. nu mă mai revolt. nu mai lupt.. nu mai aştept. nu mai sper şi nici nu mai visez. râsetele mele şi strigătele mele au devenit un zâmbet trist, resemnat, dar învingător.

au devenit tăcere. 

închid ochii şi tot ce vreau e să aud liniştea şi singurătatea mea.. prin care obişnuiesc să rătăcesc uneori.
mă ascund în uitare şi-aştept noaptea.. să fug.

00:00
în noaptea asta, stelele sunt îngrozitor de triste. şi de reci. e-o linişte magică.. ca cea dinainte de furtună.

am fost atâta timp lângă tine. nu mi-ai simţit niciodată prezenţa?
ţi-am spus vreodată că n-a existat nicio secundă în care să nu te iubesc?

...dar lumina poate fi şi tristă când se contopeşte cu întunericul.

te-am urmat mereu supusă şi tăcută, am mers atâta timp în urma ta.. purtându-ţi de grijă şi aşteptând.. să te întorci şi să mă vezi. dar tu mi-ai respins mereu braţele ce te căutau înfrigurate.

n-am avut niciodată nevoie de lămuriri. înţelegeam totul fără cuvinte şi aşteptam veşnic. am refuzat orice schimbare în bine care venea în calea mea. m-am încăpăţânat să rătăcesc pe drumul tău pustiu şi rece, chiar dacă tremuram de frig. ţi-am uitat şi iertat totul. singura mea frământare era faptul că tot ceea ce făceam pentru tine era în zadar.

cred ca unei părţi din sufletul meu îi va fi mereu dor de tine.

dar azi renunţ.. căci mi-e frig şi mi-e dor de soare. plec definitv din lumea ta tristă în care n-am avut niciodată loc.

plec ,iubitule.. mă întorc acasă.