Poate că destinul ne va intersecta drumurile într-o zi.
Din clipa în care te-am aflat şi te-am pierdut nu-mi mai găsesc liniştea. Nici locul.
Simt că mă învârt în gol, în derivă, fără niciun punct de sprijin şi mai am puţin şi cad în abis, în prăpastia asta uriaşă dintre noi.
Din clipa în care m-am îndrăgostit de tine ceva s-a schimbat iremediabil pe lume. Te priveam speriată, simţind cum trăirile cresc în mine, înălţându-se, pe notele unui cântec nostalgic ce-ţi amintea de-o iubire pierdută. Am simţit cum îmi baţi în piept, năvalnic, precum o mare adâncă, precum o ploaie de nestăvilit.
Am vrut atunci să mi te smulg din piept şi să te arunc în vidul ăsta care ne desparte. În zadar, în zadar..
Da, iubitul meu, stă neantul între noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu