But the time has come to leave.

Eşti un laş.

Nu mi-ai răspuns.

Ca şi cum n-am existat niciodată.

Am aşteptat toată noaptea, printre paharele de vin care se tot goleau, printre fumul de ţigară ce mă sufoca, printre lacrimile lipsite de mine,

am aşteptat un semn..

Ce n-a mai venit.
O lună! O lună blestemată am aşteptat ziua aceasta
şi mi-a răspuns doar ecoul.

Am aşteptat stupid,

ca o drama queen, ca un miracol să te facă să apeşi pe nenorocitele de taste.

Eşti un nimic în faţa mea.

Îţi baţi joc de oameni fără regrete.

Crezi că dacă ţi-am fost doar o aventură, asta îţi dă dreptul să-mi calci pe suflet?

Am şi eu un suflet,

şi e vulnerabil, iubitule.

Aş fi fost recunoscătoare dacă nu stăteai cu mine o lună la poveşti, prefăcându-te că mă asculţi 

doar ca să mă bagi în pat.

Dar da,

e vina mea,

am fost din nou

atât de proastă!

..Azi-noapte, în timp ce stăteam cu perna pe faţă ca să nu-mi audă nimeni lacrimile jegoase, în liniştea din jur, şi-n timp ce te înjuram cu patimă, ah, ce bine îmi făcea! m-am luminat brusc.

Adevărul.. 

care era adânc îngropat în subconştientul meu,

a iesit la suprafaţă.

Prietena ta nu a aflat niciodată de noi doi. A fost doar un pretext ca să scapi de mine în aşa fel încât să nu mă răzbun şi să-i spun cum ne-am tras-o.

Aşa că m-ai lăsat să aştept ca o proastă, sperând că îmi voi da seama şi singură şi că te voi uita.

Dar eu nu sunt ca celelalte pe care le fuţi şi apoi le laşi. 

Dacă voiam, mi-o trăgeam cu oricine altcineva, care era liber.

Ce, credeai că eşti bărbatul fatal şi că doar tu exişti pe lume?

Dacă am făcut-o a fost pentru că eram subjugată iremediabil de tine.

Pentru că am pus botul la minciunie tale atât de frumoase! Şi pentru că sunt o fraieră.

Ştiu, iubitule. Ştiu că majoritatea bărbaţilor înşală şi cum tu eşti atât de tânăr şi necizelat, trebuie cumva să-ţi demonstrezi bărbăţia.
Ştiu, ţi-e frică să rămâi devotat unei singure femei pentru totdeauna.
Te sufocă şi te ucide încet liniştea placidă şi fericirea egală pe care ţi-o oferă toate zilele lângă aceeaşi femeie.
Când vei învăţa s-o faci, atunci vei cunoaşte iubirea. 

Azi-noapte am plâns toată liniştea asta, toată luna în care m-am chinuit să nu plâng. Nu te-am plâns pe tine. Până la urmă, eu am fost de vină. Eu sunt singura responsabilă că mi-am tăiat singură creanga de sub picioare.
M-am plâns pe mine însămi. Mi-am plâns decăderea. Mi-am plâns naivitatea. Mi-am plâns speranţele deşarte. Am plâns de ciudă pe destinul meu, pe alegerile mele, pe oamenii de care m-am împiedicat, pe sufletul ce mi l-am lăsat călcat în picioare de indivizi ca tine.

Dar plâsul acesta mi-a făcut atât de bine!

M-a eliberat.

Am adormit cu lacrimi uscate pe obraji. Am visat că era o petrecere, aniversarea mea. Stăteam la masă şi aveam flori de primăvară în mână şi în păr.

Erai şi tu prin peisaj, dar nu mă priveai.

Ai venit la mine la masă, străin, voiai să pleci.

M-am întins peste masă şi te-am sărutat pe obraz de rămas bun.

Mi-ai zâmbit forţat şi plin de vină. Şi ai plecat.

Şi cea mai frumoasă şi pură floare a căzut pe caldarâmul rece.

N-am mai luat-o înapoi.
Era murdară.

... M-am trezit în dimineaţa aceasta şi ploua. Nu te-am mai găsit nicăieri.