Hei, Moşule,
Îţi scriu ca în fiecare an în Ajun.
Chiar dacă nu mai simt la fel Crăciunul..
Aş vrea să mai fiu învăluită în pacea şi căldura pe care tu o aduci în perioada asta.
Aş vrea să mai fiu copil şi să simt totul cu intensitate şi magie.
Să mă bucur şi să-mi tresară inima când văd luminiţele de peste tot cum strălucesc în noaptea rece.
Să mă treacă fiorii şi sufletul să-mi vibreze de fericire când aud colinde, când văd copiii cutreierând pe drumuri cu sacoşe şi roşu în obraji, vocea lor sunând ecou în noapte.
Să râd când văd oameni grăbiţi şi agitaţi după cumpărături, fiindu-mi dragi căci îmi aduc aminte că vine Crăciunul. Că se apropie ceva magic.
Să fiu fericită şi împăcată, cu o emoţie copleşitoare în piept, petrecând alături de oamenii dragi. Să simt mirosul de sarmale şi cozonaci din casă şi să aud vocea mamei mele. Să beau un vin fiert şi să mă uit la tot felul de filme cu Crăciunul. Să simt mirosul de portocale şi să-mi aduc aminte de copilărie. Să simt mirosul de zăpadă şi de frig. Să vreau să râd mult ca atunci când eram copil. Să cred în tine. Să aud petarde şi să tresar, ştiind că vine un nou an. Să privesc pe geam cum ninge liniştit şi să citesc într-o noapte cu viscol afară. Să visez.
Dar acum totul e forţat, monoton, clişeic. Îmi tot caut Crăciunul şi nu-l mai găsesc nicăieri.
Anul ăsta, Moşule, nu-mi doresc decât să mai simt. Să simt tot ce se petrece în jurul meu aşa cum o făceam odinioară.
Dacă nu mai simt iarna, atât de dragă sufletului meu, dacă nu mai simt magia acestei perioade, atunci nimic nu mai are rost. Aş vrea să-mi dai la o parte vălul negru ce-mi acoperă sufletul ca să pot vedea lumina.
Şi-ţi mulţumesc pentru anul trecut. Într-un fel, ştiu, dorinţele mele s-au îndeplinit cumva. Nu aşa cum mi le imaginam eu, dar tu ai ştiut mai bine de ce aveam nevoie pentru a putea evolua, pentru a putea înţelege. Eram cam oarbă anul trecut, nu prea ştiam ce mă aşteaptă, ce se petrece. Probabil asta voi spune şi Crăciunul viitor. Mă uit în urmă şi văd câd de diferită sunt, cât mă schimb de la an la an. Ceva moare şi altceva renaşte în mine.
Dar îţi mulţumesc. Chiar dacă întâmplările din viaţa mea n-au fost cele mai frumoase, totuşi am simţit,
le-am simţit. Şi asta e tot ce contează.
Pe curând, Moşule, ne auzim la anul.
Crăciun fericit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu