Happy new year

Hey, you.

E penultima zi din an,
din anul acesta care va dispărea ca un vis, de parcă n-a fost niciodată. Îl vom lăsa în urmă şi va deveni doar o amintire ştearsă de timp.

O clipă închisă pentru totdeauna.

Vei rămâne şi tu, A. Vei rămâne blocat într-un an care a trecut şi care nu se va mai întoarce niciodată. S-a împlinit un an de când te-am văzut prima oară. Şi poate că acel cerc în care ne-am regăsit în fiecare anotimp s-a închis. Probabil că noul an va fi complet fără tine. Probabil că vei rămâne pentru totdeauna în vechiul an, o amintire pe care o voi falsifica la nesfârşit, încercând să o mai trăiesc,
nemaiputând niciodată.
Nu o să mă mai pot întoarce, n-o să-l mai pot trăi. Va fi doar un an îndepărtat şi smuls din calendar, pierdut printre toţi anii care vor mai veni.

Ce ciudat! Ce ciudat cum timpul trece şi lasă în urmă atâţia oameni şi atâtea amintiri!

Şi-ţi vei aminti mereu de acele anotimpuri care au devenit ale tale şi ale oamenilor care le-au făcut eterne.

Ţi-ai lăsat amprentele peste tot, în anul ăsta care se pregăteşte să-şi ia rămas bun. Fără să vreau, când îmi voi aminti de 2016, îmi voi aminti de tine.

Şi nu-mi place cumpăna dintre ani căci urăsc despărţirile şi orice sfârşit,

atât de fraieră sunt...

În noaptea asta, am deschis geamul şi am respirat aerul care miroase a iarnă.

Pentru un moment am simţit un început de fericire şi am crezut că va veni din ce în ce mai multă. Apoi mi-am dat seama că era ea, chiar atunci... Şi am înţeles!

E înnorat, e un cer întunecat fără stele, apropiat de Pământ. E magic. Nu e frig, nici cald, e doar linişte şi iarnă. Şi timpul parcă s-a oprit în loc. Poate că aşa arată orice sfârşit.

Am înţeles atunci cât de frumos trebuie să fie să cunoşti oameni, să înveţi lecţii, să iubeşti, să-i pierzi, să mergi înainte.

Cât de trist şi sec trebuie să fie să te fereşti de durere, să ratezi întâmplări şi trăiri, să nu-ţi permiţi experienţe, să nu te arunci,

să nu cazi niciodată. Să nu te pierzi...

Să nu fi trăit niciodată la marginea prăpastiei.

Să fii un bou ignorant şi să fugi în permanenţă de viaţă.

Acolo, la fereastra din camera mea, la 4 dimineaţa, într-un sfârşit de an înnorat, mi-am dat seama că pot fi fericită chiar acum... În clipa asta unică care trece şi nu se mai întoarce.

Şi-am înţeles că toate întâmplările din viaţa mea m-au făcut să mai învăţ ceva despre mine. Şi le-am trăit intens. Iar asta e tot ce contează.

A început să ningă şi e magic.

Sunt fericită, A. Sunt fericită, vechi prieten, că te-am cunoscut. Iar lipsa ta nu-mi mai poate umbri această fericire. Căci am învăţat să renunţ şi să iau tot ce-i mai bun de la oamenii şi întâmplările din viaţa mea.

Şi să merg înainte,

orice ar fi...

Spre alte poveşti care mă aşteaptă. 

La revedere, 

vechi an.

Rămas bun, 

A.