"Ţi-am zis acum ceva vreme că tot ce caut în viaţa asta este o femeie ce îmi înţelege mintea şi sufletul, dar am uitat să menţionez că şi eu am nevoie de o femeie cu un suflet şi o minte complexă. Vreau să descopăr, vreau pe cineva cu care pot vorbi la infinit, cineva cu care pot întoarce un subiect pe toate părţile posibile, cineva care îmi poate da altă perspectivă asupra vieţii sau măcar o idee ce mă poate face să-mi pun semne de întrebare. Vreau să gândesc şi să simt lângă ea, nu să trăiesc în fiecare zi o rutină plictisitoare.
Nu vreau vreodată să regret că nu ţi-am spus ceva ce am gândit sau simţit.
Atunci când văd o persoană singuratică îmi atrage atenţia. În cazul tău, te înţeleg la un cu totul alt nivel din moment ce pui pasiune în acea singurătate, e ca şi cum ai învăţat să-ţi accepţi singurătatea şi să o iubeşti. Mulţi ar vedea asta ca pe un lucru negativ, însă eu ştiu mai bine. Din acea singurătate se naşte putere, din ochii ce odată plângeau se naşte o privire ageră şi pasională totodată. Cu cât eşti mai emotivă cu atât mai mult te îndrepţi înspre sufletul tău, înspre spirit.
Citesc în cuvintele tale sensibilitatea ce o caut demult într-o femeie.
Simt ceva adânc şi frumos din partea ta, ceva ce îmi aduce aminte de adâncimile mele negre.
Construieşte-ţi în continuare ziduri dacă aşa doreşti, dar într-o zi voi zbura peste ele
Nu cred ca aş vrea să te schimb vreodată cu alta. Chiar dacă suntem doar amici, cred că inima mea e mai sigură în mâinile tale decât în mâinile unei iubite.
| Şi aşa, cine are nevoie de dragoste când ai pe cineva care îţi înţelege sufletul? |
Văd ca la tine totul e la un alt nivel când vine vorba de sentimente. Intens. Da, poate el e fericit undeva departe de tine sau poate şi el îţi strigă cu aceeaşi pasiune numele în felul său.
Sau poate nu.
Te văd: dragostea ta este ca o fortăreaţă sentimentală ce vrea să fie găsită şi eliberată, dar de fiecare dată când îşi deschide porţile inteligenţa îi aşează un zid în faţa lor. Înţeleg acum de ce mi-ai spus că poate nu îl vei găsi niciodată pe el. Trăieşti într-o altă lume şi nu ştiu dacă ar trebui să fiu mai atras sau intimidat de tine, dar întotdeauna am avut o înclinaţie spre mister.
Mă întreb ce soartă ai putut avea în trecut de ai preferat să te năpusteşti în rutină şi să uiţi de latura ta melancolică.
Nu trebuie să-mi raspunzi. Sunt la fel de curios ca şi tine, poate chiar şi mai curios. Ştiu cât de capricioase îţi sunt măştile ce le porţi în fiecare zi. Te citesc ca pe o carte când vorbim, dar atunci când scrii, totul cade în taină pentru mine. Simt o foarte mare concentraţie sufletească în acele rânduri, foarte ambiguă şi atrăgătoare. Dai impresia de multe ori de superficial, dar intensitatea cu care simţi durerea şi fericirea este aşa de mare încât uneori te aduce în pragul lacrimilor, al disperării. Îţi place să te joci, precum şi mie. Când vine vorba de oameni îţi place să te joci cu mintea lor, să îi atragi ca o sirenă în adâncurile minţii tale doar ca să-i testezi, să vezi care sunt demni de tine, care din ei vor putea să-ţi satisfacă nevoia insaţiabilă de atenţie şi inteligenţă. Un trofeu neînvăluit în mister nu are valoare, nu-i aşa?
Nu voi ştii niciodată daca vei rămâne o simplă fantezie lirică din nişte versuri puerile sau vei deveni reală.
Nu e aşa de uşor să întâlneşti o tipă cu un suflet misterios şi o inteligenţă ce te ţine atent tot timpul, ce te atrage şi te împinge să vrei mai mult de la tine.
Ştiu că orice cuvânt din partea ta poate avea un sens, un motiv, o poveste în spatele lui şi nu vreau să pierd asta.
Dacă frumuseţea sufletului tău, M, ar dispărea în cazul în care te-ai maturiza... atunci te implor să nu te maturizezi vreodată. Nu vreau să-mi pierd prietenul de joacă acum când tocmai l-am găsit. Rămâi aşa încă vreo viaţă sau... pe acolo.
Pentru totdeauna, al tău prieten,
B.
"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu