adio

 

Azi a fost ultima oara cand am plans. Stiu asta. uneori ma intreb cum de mai am lacrimi, cum de nu se consuma.
N-a meritat nimic. Nimic.
A fost doar o iluzie... mi-am pierdut timpul si m-am irosit pentru nimic. inca o poveste ratata. inca o dezamagire. nimic nou.

am dormit trei ore, e inca o dimineata inerta din viata mea, gri si plina de cafea amara si tigari multe si cu eforturi sa nu plang, sa ma imbrac si sa plec, cu eforturi sa ma deplasez, sa inghit in sec si sa uit de tot. sunt o epava, si cel mai rau e ca nu stiu unde sa fug, unde sa ma ascund. as vrea doar sa-mi pierd cunostinta si sa nu mai stiu nimic. nimic nu-mi mai face placere, nu mai vad niciun viitor. nu mai am niciun pic de putere. cred ca imi pierd usor usor mintile. sunt bolnava de inima rea si cred ca am sa mor de inima amara intr-o zi. si nu e un cliseu, durerea din ultimii ani s-a transpus si fizic. m-a consumat.

Nu vreau si nu pot sa te urasc. Nici nu meriti sa te urasc. Esti doar un copil. Un baietas egoist ca toti baietasii. Te credeam altfel, dar m-am inselat. Nu te deosebesti cu nimic. Iubesti din instinct, nu cu inima.

Mi-e sila. Mi-e sila de tot. Lumea in care traiesc ma sufoca, ma scarbeste. Pana si tu ascunzi acea mediocritate si josnicie pe care o gasesti in toti. Ma intreb si azi cum am putut sa am incredere in tine, un necunoscut aparut brusc in viata mea. ce am vazut la tine, cand toate semnele aratau ca o sa-mi faci rau.

S-a terminat. usor usor se termina tot. cum am anticipat.
Nu mai sunt fata ce scria ore in sir despre dragostea ei pierduta si zambetul ala de copil...

Nu mai sunt fata care viseaza si-si facea tot felul de filme, tinand pernuta inimioara in brate, imaginandu-si ca-l tine pe el. si ca se va trezi dimineata cu el. Nu mai sunt fata care cand facea baie, scria pe clabuc numele lui.

Si nu. Nu-mi mai pasa. Iti jur. nu scriu din ura sau furie. Scriu linistita. Mai linistita si impacata ca oricand..si atat de realista..

Ajunsesem sa nu mai gandesc lucid, sa nu mai fiu atenta la nimic in jurul meu, sa te vad doar pe tine in orice lucru, cat de marunt era el. ajunsesem sa lipsesc de la cursuri. Ajunsesem sa fumez un pachet de tigari in cateva ore ca sa-mi treaca nervii, sa beau bere pe strada, ca o imbecila, ca o boschetara, sa fug de acasa si sa te caut. Simteam nevoia sa fug.... sa fug undeva ca sa uit de mine. Simteam ca ma sufoc in camera mea, in casa mea, simteam ca n-am loc si orice prezenta umana ma irita. voiam sa te vad, doar pe tine, o evadare din lumea mea trista si mizerabila. Ajunsesem sa stau cu cercul tau de prieteni sau cu cei care te cunosteau, doar pentru ca eram mai aproape de tine. ajunsesem sa merg cu tine peste tot, doar ca sa te am in preajma si sa-ti iert orice cacat. ajunsesem sa-mi calc pe orgoliu si pe demnitate si pe tot, sa te astept ore intregi afara, in frig, doar ca sa mai stam la o tigara. Ajunsesem sa ma simt singura vinovata .... Si stii de ce ? Pentru ca mereu faceai ca tu sa pari bun, firesc, indiferent, cel care detine controlul, neutru in aceasta poveste. si pentru ce toate astea? pentru cine? pentru cine mi-am oferit iar sufletul pe tava? incercand sa par indiferenta si aroganta si neatinsa de nimic, cand de fapt, ma scufundam incet incet. mi-am deschis sufletul in fata ta, ca tu sa arunci cu noroi, cum au facut si altii, si sa-l lasi iar pustiu. pentru ce, dragul meu? ce rau ti-am facut? c-am fost naiva? ca m-am aruncat cu ochii inchisi din nou? naivitatea unei femei e cea mai frumoasa calitate pe care poate s-o aiba. e fragilitatea sufletului ei, nealterat de rautatile lumii. e copilul din ea, care inca mai spera si se increde in oameni.


esti un om slab, mincinos si nesigur de sentimentele sale. Nu stii ce vrei si nici ce simti. Esti alunecos si schimbator. ti-e frica. ai un zid prea mare in fata ta ca sa poti vedea dupa. Esti dupa cum bate vantul si iti e tie mai bine. esti egoist, misogin, orgolios si mandru fara rost. nu stii sa iubesti si nu vei stii niciodata, decat calculat, rece, dandu-te pe jumatate, ca sa te pastrezi intact. iti bati joc de oameni fara niciun regret. n-ai constiinta, n-ai nimic.

Tu nu stii sa iubesti inca. Doar iti place sa crezi.
N-o lua in nume de rau.

Vreau doar sa-ti spun ce cred... Umila mea parere care pentru tine nu conteaza. Nu-i nimic. Eu iti scriu. desi nu meriti, nici macar asta nu meriti. N-am avut ocazia sa-ti spun exact ce gandesc. pentru ca oricum nu m-ai ascultat niciodata. Poate ca eram si oarba. Al naibi de oarba.

E pentru prima oara cand scriu realist, lucid, fara efectele inselatoare ale dragostei, ce te fac sa scrii siropos si subiectiv. mereu cand ma indragostesc, devin proasta si naiva. incredibil de proasta. Si totusi iti multumesc...

Daca nu faceai ce ai facut, daca nu-mi faceai rau gratuit, fara ca eu sa nu-ti fii facut nimic, daca nu ma loveai cu cuvintele alea cumplite ca nu insemn nimic pentru tine, daca nu-ti bateai joc, poate ca nu te uitam. poate ca, continuam sa fiu o proasta, legata de tine si de visele mele stupide. Am realizat, aseara, minciuna in care traisem. Himera dupa care tanjeam. si am fost scarbita. am stiut atunci ca ai fost doar un tanar imaginat de mine, un tanar ca oricare altul, caruia ii atribuiam calitati de la mine.
de azi m-ai pierdut. si probabil ca m-ai scos din viata ta, pentru ca esti las, si pentru ca ti-a fost frica de ceva atat de mare, te acaparam, te depaseam. eram prea mult pentru tine ca sa poti duce. ca sa poti intelege.
ramai asa. pana o sa te saturi si o sa te simti gol. Rece si gol. Sec. Si o sa tanjesti dupa putina dragoste si implinire sufleteasca. Nu doar trupeasca. O sa tanjesti si o sa regreti atunci. caci noptile pierdute si tovarasii n-o sa ramana mereu acolo, o sa te convingi de asta si vei vrea mai mult.

Dar m-ai trezit. Si-ti multumesc. oricum a fost totul prea rapid, si prea nou si s-a terminat inainte sa inceapa. e deplorabil. e patetic cum pot sa ma leg de oameni. nu credeam ca o sa ajung asa, eu, cea realista si rece. e ingrozitor cum am putut sa calc pe orgoliul meu pentru tine. si te asigur, e mare si al meu. tu esti cel care a pierdut. nu eu. eu am pierdut doar timpul.

Voiam sa ma intalnesc cu tine, sa depanam amintiri si sa pot sa-ti spun tot ce n-am putut spune, caci sufletul meu urla. voiam sa ma mai vad cu tine, sa-mi mai pierd timpul cu tine. imi placea. la dracu.
As fi vrut sa te imbratisez pentru ultima oara pentru ca eram dependenta de asta. Ce ridicol. Din clipa aceea am stiut ca orice s-ar intampla, nu te-as mai vrea. si stii ce? nici tu nu mai insemni nimc pentru mine. de azi nu mai dau nici macar o tigara pe tine.
si da, voi ramane singura. m-am decis. nu ma mai leg de nimeni. nu mai stau dupa nimeni. nu mai caut pe nimeni. pentru ca nimeni e doar un nimeni. pentru ca nu am cunoscut pana acum un barbat care sa ma merite cu adevarat. si-mi voi vedea de viata mea si de viitorul meu, care pare acum sumbru.

Nu te urasc cum o fac de obicei oamenii raniti, furiosi pe viata si pe ei. N-am sa incerc nici sa ma razbun, nici sa te recastig. Nici sa lupt pentru ceva ce n-a fost niciodata al meu, si care n-a meritat lacrimile mele.
adio.