e un sentiment ciudat cu care nu m-am mai întâlnit niciodată. e peste puterea mea să-l controlez, să-l înţeleg, să-l opresc. pe parcursul zilei, încerc să nu mă gândesc, să-mi ocup timpul cu tot felul de lucruri ca să uit. mă trezesc, îmi beau cafeaua liniştită şi fumez veşnicele ţigări; apoi fac aceleaşi lucruri cotidiene. probabil razele soarelui îmi dau speranţa unei noi zile, unei noi şanse, unui nou început. şi sunt puternică, căci sunt în stare să mă îmbrac şi să ies afară şi să zâmbesc lumii, ca şi cum nici n-aş fi adormit plângând noaptea trecută.
...dar când vine seara, mi se aşează un nod în gât, şi am un sentiment cumplit de nelinişte. de tulburare ce-mi taie respiraţia, simt că mă sufoc, că trebuie să fac ceva, să evadez, să fug, să mă salvez, căci simt că pierd ceva.. atât de important.
nu-l pot descrie în cuvinte, dar aşa se întâmplă de când te-am cunoscut. e un sentiment permanent de teamă că pierd ceva din mine, că ceva trece pe lângă mine, că las să-mi scape ceva. şi zilele nu stau în loc, nu pot să le opresc şi se duc zadarnice. şi nu pot face nimic. ca atunci când fericirea te ocoleşte şi rămâi cu mâna întinsă, cu un zâmbet stupid.
şi urăsc când aştept să mă suni, sau orice semn de la tine. îmi vine atunci să o iau la fugă, să mă îndrept spre tine şi să-ţi sar în braţe. să-ţi spun toate lucrurile ce n-am putut să ţi le spun niciodată, să mă auzi când te strig, să-mi opreşti sentimentul ăsta infect de nesiguranţă şi teamă. să sparg zidul nenorocit ce stă între noi. să adorm în braţele tale şi să mă trezesc dimineaţa lângă tine, să-mi iei singurătatea asta blestemată ce nu mă lasă să respir. însă orgoliul nu-mi mai dă voie.
doar tu poţi să mă linişteşti, să mă opreşti, dar n-o faci niciodată. vreau să ai grijă de mine. să nu pleci şi tu.
şi da, sunt bolnavă. aş dormi zile întregi, nu mai am pic de energie đeşi nu fac nimic; nu mai visez, nu mai am viitor, nu mai pot nici măcar să plâng.
şi e ciudat cum toate lucrurile care mă ucid, mă fac să mă simt vie.
...probabil că noaptea îţi fură şi sentimentul ăla de posibilitate, de speranţă, căci ştii atunci că a mai trecut o zi fără să se întâmple nimic. că ai rămas la fel de gol, de inert, de singur. că timpul trece şi te lasă în urmă.
4 comentarii:
Aimee iti urmaresc in fiecare zi blogul si sper ca intr-o zi sa spui "GATA" sa nu mai vad suferinta in randurile tale , amintiri neplacute si multe alte sentimente pe care nici unul dintre noi nu merita sa le traiasca ! In fiecare zi incerc sa imi amintesc doar partea frumoasa a relatiei pe care am avut-o si sentimentele care ma faceau pur si simplu sa zbor prin gandurile mele . Eram cel mai fericit si oricine incerca sa ma supere doar ea prin zambetul ei ma facea sa uit absolut de toti si toate. Nu toti avem parte de fericire cum speram . Viata uneori nu ne lasa sa mergem pe aceasi carare , sa zambim fara a ne gandi ca poate intr-o zi acel zambet se va transforma intr-o mare de plansete. Dar tu.. tu draga Aimee pari sa te cufunzi in amintiri si doar privind suferinta ta prind un curaj sa iti spun ca NU SE MERITA SA IUBESTI PE CINEVA CARUIA NU II PASA ! Iubim , suferim , plangem si ajungem sa ne inecam in intunericul si izolarea care pur si simplu se creeaza in sufletul si inima noastra. Nu pot intelege cum un sentiment ca iubirea sa fie atat de frumos dar tot odata atat de dureros. Ii multumesc acelei persoane care am iubito atat de mult ca mi-a dat acest blog si ca am reusit sa citesc in fiecare seara de sute de ori aceleasi randuri si iti multumesc tie Aimee ca mai facut sa realizez ca pe lumea asta nu exista doar o persoana pe care o pot iubi si pot fi fericit . Iti doresc numai fericire pentru ca si cei ca noi pot zambi si pot spune "A fost cand'va , acum e doar viata mea si vreau sa o traiesc" !
îţi mulţumesc, Andrei! cuvintele tale sunt atât de triste şi totuşi pline de speranţă.. mă bucur să aflu că există şi băieţi în stare să iubească aşa... frumos. mă bucur că te ajută rândurile mele, sunt onorată. din nefericire, nu ştiu când se va opri durerea. este de ani buni şi e din ce în ce mai mare. probabil sunt depresivă, dar nici norocul şi circumstanţele vieţii nu mă ajută deloc.
sper ca Dumnezeu să aibă grijă de tine şi să-ţi scoată în cale acea fată care va rămâne lângă tine pentru totdeauna.
Cu toti trebuie sa trecem peste sa lasam durerea in urma si sa ne uitam la viitor. Chiar daca iubim si iubirea nu ne este impartasita nu trebuie sa renuntam la acest sentiment. Uneori ma gandesc cu frica sa ma mai indragostesc sa nu sufar din nou ! Dar ce sa facem trecem peste cu durere si poate a doua zi vom fi puternici sa zambim . Daca noi stam inchisi in propriul suflet si nu lasam ca nimeni sa fie alaturi de noi ca nimeni sa ne sprijine nu vom mai afla ce este acel cuvant "iubire" ! Iti doresc tot binele si toata fericirea din lume. Si noi trebuie sa fim fericiti ca altii. De ce nu ? Avem o inima , avem un suflet si meritam tot ce este mai bun.
normal, viaţa merită trăită oricum, oricând..
Trimiteți un comentariu