iert

 







de azi m-am hotărât să iert.
îi iert pe toţi cei care m-au rănit cândva, care mi-au întors spatele fără niciun regret, care m-au trădat.
îi iert pe cei care n-au ştiut să mă iubească sau măcar să mă respecte. pe cei care nu m-au luat în serios sau m-au subestimat.
îi iert pe cei care m-au blamat, m-au judecat, m-au respins, m-au scos din viaţa lor când n-am mai servit scopurilor lor. 
îi iert pe cei care n-au ştiut să-mi fie prieteni, care m-au minţit şi m-au vorbit pe la spate, care au jucat în continuu un teatru ieftin; pe cei care credeam că-i cunosc, dar nu m-au lăsat niciodată să fac asta. pe cei care au purtat mereu măşti în faţa mea, deşi eu le-am dezvăluit toate secretele mele şi mi-am deschis sufletul în faţa lor.
îi iert pe cei care m-au tras în jos după ei, pe cei care m-au făcut să mă consider proastă şi inutilă, doar pentru că ei se simţeau inferiori.
îi iert şi pe cei pe care i-am urât cândva, şi îi consideram vinovaţi pentru toate durerile mele, pentru tot dezastrul din viaţa mea.
îi iert pe cei care m-au respins, pe cei care au lovit mâna care o dată i-a mângâiat, pe cei care mi-au făcut promisiuni false, pe cei care m-au aruncat ca pe un gunoi când n-au mai avut nevoie de mine. pe cei care m-au făcut să nu mai cred în mine şi-n oameni. în iubire. în frumos. pe cei care m-au făcut să mă retrag în singurătate, în lumea mea.


îi iert pe cei care s-au bucurat pentru eşecurile mele, când eram la pământ; pe cei care mă considerau o ameninţare, pe cei care nu mai ştiau cum să mă scoată pe mine într-o lumină proastă doar pentru că erau ei frustraţi.
îi iert pe cei care m-au descurajat, m-au tras înapoi, m-au folosit doar ca să-şi umple singurătatea şi-apoi m-au lăsat. îi iert pe cei care au călcat peste mine, care mi-au mai dat încă o lovitură. deşi eram jos.
şi-i iert pe toţi cei care m-au lăsat fără nicio speranţă sau mi-au hrănit speranţele şi iluziile doar pentru satisfacţia şi amorul lor propriu.
îi iert pe cei care nu m-au ascultat, nu m-au aşteptat, au fost superficiali; pe cei care n-au avut timp pentru mine, pe cei care m-au lăsat aşteptând cu telefonul în mână. îi iert pe toţi care au aruncat cu noroi în mine, care mi-au umplut sufletul cu ură şi regrete inutile. îi iert pe cei pe care i-am căutat în zadar, căci ei erau de mult înstrăinaţi.
şi-i iert pe cei care au râs când eu eram în genunchi. cărora li s-a umplut inima cu mândrie şi satisfacţie când îmi dădeau o palmă şi eu întorceam şi celălalt obraz.
îi iert pe cei care m-au uitat, deşi eu i-am aşteptat luni şi ani de zile.




îi iert pe cei care nu mi-au răspuns la iubire. şi îi iert pe cei care n-au ştiut sau n-au vrut să mă înţeleagă, să mă cunoască, şi totuşi au continuat să rămână lângă mine şi să-mi transforme întreaga viaţă într-o minciună.
îi iert pe cei care m-au folosit şi m-au învinovăţit pe nedrept, care m-au făcut să cred că sunt singura vinovată. care m-au făcut să-mi pierd încrederea în mine.
îi iert pe toţi cei care mi-au făcut rău intenţiont sau nu, m-au îmbrâncit, m-au jignit, m-au minţit cu zâmbetul pe faţă, mi-au furat visele şi naivitatea de copil şi n-au ţinut cont de dorinţele mele, de mine. 
îi iert pe toţi cei care deşi le-am deschis uşa spre sufletul meu, ei au plecat într-o zi, trântind-o, fără să se uite în urma lor, fără să le pese că l-au lăsat pustiu şi murdar. fără să se intereseze dacă sunt bine sau măcar dacă mai trăiesc. îi iert pe cei care m-au părăsit şi şi-au vazut de propriile interese.
îi iert pe cei care nu m-au auzit când i-am strigat şi m-am aruncat la pământ, implorându-i să nu plece, să mă aştepte, şi nu s-au oprit din drum.
şi îi iert pe cei pentru care orgoliul era mai important ca mine, sau alte lucruri puerile, deşi declarau că le pasă.
îi iert şi pe cei care n-au putut să mă ierte. şi îi iert pe cei pentru care mi-am călcat pe orgoliu, pe demnitate, pe mine, ca apoi să-mi dau seama că pentru ei eu nu valoram nimic.
îi iert pe cei care nu mi-au oferit nimic, deşi eu le-am dat totul. îi iert pe cei care pretindeau şi cereau multe, dar la cea mai mică greşeală de a mea, mă condamnau.
îi iert pe cei care m-au nedreptăţit, mi-au închis uşa în faţă şi m-au dat la o parte. îi iert pe cei pentru care am plâns nopţi şi dimineţi întregi până am crezut că nu mai am lacrimi, până mi-am dat seama că nu mai pot să plâng, că-s mai seacă de orice ca oricând. îi iert pe cei care mi-au provocat o crudă şi nemărginită durere, pe cei care au contribuit la decădera mea. pe cei care am crezut cândva că mi-au luat totul, dar nu, n-au putut să mă ia şi pe mine. n-au putut să mă facă să fiu ca ei.




...şi mă iert pe mine şi îmi eliberez trecutul. pentru că vreau să fiu liberă, pentru că nu mai pot trăi aşa. încărcată cu ură şi resentimente. pentru că mi-am urâţit sufletul. l-am încărcat inutil. m-am distrus. 
pentru că pe măsură ce învăţ să mă iubesc, îmi vine mai uşor să iert. pentru că nu e corect să mă consum atât când ei şi-au văzut de mult de viaţa lor.
a ierta este ceva în regulă, nu este cum credeam eu o dată, o dovadă de slăbiciune şi de-aţi călca pe orgoliu. este o dovadă de curaj şi de evoluţie spirituală. am înţeles că atunci când voi învăţa să iert, îmi voi putea continua drumul.. până atunci voi rămâne în loc. blocată.