afară a venit iarna. am aşteptat mult fulgii de zăpadă, sperând că vor veni cu minuni revărsate asupra lumii, dar a venit cu viscol şi cu gheaţă, exact aşa ca sufletul meu.
...vine o zi în care simţi că trebuie să-ţi schimbi complet viaţa. să fii altcineva, în speranţa ca vei fi mai bine. încerci să ţii diete, dar te minţi singură, începi să te machiezi mai strident, încerci să-ţi iei examenele şi te vopseşti brunetă, deşi atâta timp ai fost roşcată. să reduci ,, prietenii" sau mă rog, anturajul, care te vorbeşte pe la spate şi nu dă doi lei pe tine. încerci să schimbi peisajul apoi să-l laşi în urmă pe el.. alături de care n-ai avut niciodată un viitor, care nu merită niciun apel de la tine, niciun fir de păr căzut de la tine.
te trezeşti dimineaţa, deschizi geamul şi respiri aer curat, că aşa ai auzit tu când erai mică, că ţi se prelungeşte viaţa; îţi bei cafeaua singură, de fiecare dată amară, ca aşa îţi place, îţi aprinzi ţigara şi aştepţi. nu ştii ce aştepţi.
te duci la baie şi te uiţi în oglindă la cearcănele prea mari, la ochii mici şi căprui şi obosiţi, ce vizibil au adormit cu lacrimi noaptea trecută. şi adori reflexiile soarelui de dimineaţă, chiar dacă e una înnorată, ce-ţi bat în păr. te uiţi patetic la detergentul de lângă chiuvetă, şi râzi sarcastic spunându-ţi că nu vrei să mori aşa jalnic.
apoi faci lucrurile cotidiene ca în fiecare zi. cauţi bani prin casă, pleci la cursuri sau rămâi sub plapumă. încerci să înveţi, dar eşti prea extenuată. şi fiecare zi trece la fel, gri, anost, monoton. zilele trec fără ca tu să faci ceva. stai în casă, fumezi, bei cafea, scrii şi din când în când mai pleci.
ieşi afară şi picioarele abia te mai ţin. îţi pui căştile în urechi şi-ţi aprinzi o ţigară, ignorând oamenii ce te privesc încruntat, că numai o lady nu eşti. te uiţi la oraşul mohorât şi pierdut în iarna târzie, şi-ţi dai seama că eşti proastă. în ratb, te uimeşti şi pe tine când te alină gândul că băbuţele ce au sărit pe scaun să-ţi ocupe locul, nu vor mai trăi mult. de aceea, renunţi şi iei metroul. te uiţi la zombie din faţa ta, cu feţele plouate, şterse, deprimante. îi analizezi pe toţi şi încerci să-ţi imaginezi poveştile lor. tinerii stau cu nasul în telefoane, dacă vezi unul care nu, ţi se pare ciudat.
apoi te gândeşti la viaţa ta, la lucrurile bune şi greşelile pe care le-ai făcut. faci o listă. eşti scârbită când realizezi că balanţa înclină spre cele rele, dramatic. îţi aminteşti apoi toate cuvintele dureroase pe care le-ai rostit şi pe care le vei regreta toată viaţa. toate şansele pe care le-ai dat cu piciorul. toate lucrurile şi momentele pe care le-ai amânat. toate clipele în care te-ai grăbit şi ai riscat totul ca să rămâi cu nimic.
te întorci acasă şi eşti cumplit de singură.
ieşi puţin prin cartier, cum faci seară de seară, să stai la o ţigară, căutând pe cineva care să-ţi ţină de urât. şi zâmbeşti sec feţelor străine, care imediat după ce te-ai întors cu spatele, te-au şi bârfit. dar acum te lasă rece, ca vremea de afară.
intri în casă.
...e trist când nimeni nu-ţi duce dorul, nu aşteaptă să suni. nimeni nu te vrea, nimeni nu tânjeşte după prezenţa ta. îţi mai aprinzi o ţigară, jurând că e ultima şi-ţi torni un pahar de vin. te uiţi la telefon să vezi dacă ai primit vreun mesaj, dar zâmbeşti tâmp când vezi că din nou, nu. arunci telefonul pe canapea, şi te întinzi pe jos, extenuată. închizi ochii. te gândeşti de câte ori l-ai aşteptat în frig, aproape îngheţată, şi el nu a venit. de câte ori ai aşteptat un semn, un apel, să bată cineva la uşă. de câte ori ai aranjat masa cu două pahare, iluzionându-te singură. de câte ori n-ai sărit în sus de bucurie auzind telefonul sunând. de câte ori n-ai rememorat imaginar seara aceea cu vin, şi muzică şi tu fericită. şi dimineaţa în tricoul lui.
te ridici şi te cuibăreşti în patul rece şi gol. încă o noapte prea lungă, încă o noapte la fel. şi ţi-e frig că eşti prea singură, aşa că iei perna în braţe. aştepţi să adormi, dar ştii că nu vei reuşi până dimineaţa. şi vântul bate cu putere în geam şi-n tabla de pe acoperiş, risipind zăpada şi-ţi provoacă frică. îţi cauţi telefonul şi vrei să suni pe cineva. cauţi pe cineva căruia să-i spui că te doare, că ai nevoie de cineva, de orice. că eşti gata să te îmbraci şi să ieşi la ora asta, în viscolul de afară, doar pentru puţină companie. n-ai pe cine să suni şi nici n-ai ce să spui. oricum ar fi din nou doar un robot ce răsună de la capătul celălalt, de care te-ai săturat. cine şi-ar dori o nebună ca tine, melodramatică, depresivă şi ipohondră? o inadaptată a societăţii. plină de vicii şi regrete. aşa că pui telefonul la loc.
şi vrei să pleci. oriunde. să fugi undeva unde nimeni nu va mai ştii de tine. să-ţi închizi telefonul. să nu mai vezi, să nu mai auzi, să uiţi complet de viaţa de acum, de el, de tine, de iubirile ratate. să te pierzi undeva în lume şi să fii străină de tine. să dispari spre nicăieri.
oricum nu te aşteaptă nimeni. şi degeabă încerci să faci schimbări, să-ţi colorezi părul în negru, să slăbeşti şi să-ţi ascunzi cearcănele, nu poţi fugi de tine, durerea e tot acolo.
4 comentarii:
Trist :( foarte trist. Prin ce ai spus , prin acele vorbe din nou ma vad pe mine . Noaptea privesc la telefon stiind ca primeam un mesaj prin care imi spunea "Noapte buna bby" acum privesc ore in sir telefonul si acele mesaje au ramas doar o amintire. Am tot sperat ca voi putea sa uit ceea ce odata ne-a legat. Sa uit ce acum ceva vreme ne tinea impreuna. Am pretuit persoana ei mai mult decat pe mine, am dovedit ca dragostea nu are limite si chiar dupa atata vreme ce nu mai suntem impreuna o iubesc la fel de mult ca in prima zi. As vrea sa urasc acest sentiment sa urasc ca sufar si plang , sa stiu ca ei nu ii pasa. Si-a refacut viata alaturi de altcineva si as vrea noaptea macar sa se gandeasca la mine , sa se intrebe ce fac , cum sunt . Toate aceste ganduri raman doar in inima mea. Este pacat sa poti iubi si dragostea sa nu iti fie impartasita.
da, din pacate, mai ales dragostea neimpartasita e eterna. pentru ca mereu o sa ne atraga ce e imposibil acum.. poate parea crud, dar gandeste-te ca viata inseamna mai mult de atat si ca poate daca te-ai impaca cu ea, nu ar mai fi la fel.. mereu e frumos ce e in amintire. gandeste-te ca poti si meriti mai mult decat sa te limitezi la o singura persoana si sa o astepti, irosindu-te. gandeste-te frumos la ea, pentru ca ce e greu a trecut. greu e sa te dezobisnuiesti de acea persoana, care era la un moment dat in stilul tau de viata, in actiunile de zi cu zi, centrul universului tau. capul sus, bucura-te ca a fost, pastreaz-o in amintiri ca sa-ti dea putere in momentele grele si fii fericit ca ai avut iubirea, ca ai trecut prin asta. uneori ma gandesc si-mi dau seama ca nu e corect, nu e drept si e stupid ca acea persoana sa fie totul pentru tine, iar pentru ea sa nu mai insemni de mult timp nimic.. ea sa-si fii continuat de mult viata si sa traiasca foarte bine si fara tine. ea sa nu se gandeasca o clipa la tine.
ne pierdem aiurea timpul si ne irosim pentru nimic. pentru niste iluzii, ca nu vrem si nu putem sa mergem mai departe. e o nebunie. daca am putea privi detasat, am rade. viata nu ti-o da nimeni inapoi, si viata merita traita oricum, oricand. e pacat.
Amintirea ei va fi mereu in inima si sufletul meu. Nu pot uita cea mai fericita perioada din viata mea alaturi de ea. Este un sentiment pe care unii nu il inteleg si nu vor putea niciodata decat daca vor trece prin aceste sentimente de bucurie. Multi rad dar nu stiu ce inseamna adevarata iubire. Pacat. Ceea ce pot sa zic Aimee este ca iubirea pentru ea va fi eterna si indiferent cu cate fete voi mai fi daca voi mai fi dar sper sa ma rezum doar la una si sa imi linistesc viata , ea va ramane mereu pe primu lor in sufletul meu si o voi purta peste tot cu mine. Asta a fost sa fie , asta si-a dorit si asa sa terminat. Nu putem face nimic sa indreptam lucrurile . Timpul va decide daca va fi sa mai fim vreodata impreuna , daca vom ramane simpli amici sau daca nu ne vom mai bucura de prezenta celuilalt niciodata. Viata nu e dreapta mereu .
viata e imprevizibila, Andrei. te poarta pe drumuri si-n locuri unde nu credeai ca vei ajunge vreodata, exact ca pe frunzele toamnei. candva, vei vedea altfel totul, vei privi detasat. n-o vei mai vrea inapoi, pentru ca vei realiza multe lucruri si pentru ca timpul ne schimba, dragul meu, cum iarna schimba copacii. momentele trec si nu mai vin niciodata, niciodata la fel. vin altele, poate mai frumoase, poate nu, dar niciodata la fel.
Trimiteți un comentariu