să nu mai crezi în oameni, în cuvinte sau în lacrimi. oamenii sunt imprevizibili şi îşi schimbă sentimentele ca vremea. să nu mai crezi în zâmbete şi-n promisiuni goale. să nu mai crezi decât în tine. nu poţi cunoaşte un om nici într-o viaţă întreagă. nu te lăsa înşelat de cuvinte deşarte şi sentimente închipuite. nici măcar de fapte. nu te mai amăgi cu lucrurile bune şi nu-i mai căuta scuze. dacă a greşit o dată, va greşi şi a doua oară, şi iar şi iar.. dacă a plecat, acolo îi e locul, departe de tine. dacă acum nu e lângă tine, înseamnă că nu are nevoie de tine. nu aştepta pe nimeni să se întoarcă, te vei irosi în zadar, îţi vei pierde timpul şi te vei pierde pe tine, visând la lucruri care nu vor mai veni niciodată.
nici măcar nu mai am lacrimi. am ajuns să râd isteric atunci când totul se prăbuşeşte în jurul meu. uneori simt nevoia să fug, să fug undeva departe, atât de departe încât să uit de mine, să mă pierd şi să dispar pentru totdeauna în negura timpului.
2 comentarii:
Mereu ni s-a zis asta si ne-am spus-o si noi dar de cate ori am mai tinut cont cand inima noastra a inceput sa bata alert si zambetul isi croia drum pana la cer ..?
din nefericire, ai dreptate :)
Trimiteți un comentariu