Gândeşte-te la mine ca la o poveste pe care eşti nerăbdător să o începi, să o descoperi şi să nu o mai termini niciodată.
Doreşte-mă ca pe o romanţă pe care un poet tremură de nelinişte să o scrie, să o trăiască, să-i dea viaţă.
Doreşte-mă la fel cum întunericului trebuie să-i fie dor de lumină. Chiar dacă nu se ştiu, chiar dacă venirea ei ar însemna risipirea lui.
Doreşte-mă precum un castan la umbra căruia vrei să-ţi răcoreşti sufletul.
Doreşte-mă precum un cântec ale cărui versuri nu le mai ştii, dar care răsună încă în noapte... în întunericul în care se scufundă dorurile şi visele tale.
Doreşte-mă la fel cum pământul ars vibrează la căderea ploii.
Doreşte-mă la fel cum cei mai înrăiţi fumători tânjesc după o ţigară atunci când nu mai au.. şi când o aprind, totul devine mai simplu.
Doreşte-mă precum stelele care cufundate-n noapte au nevoie de lumină pentru a putea străluci.
Doreşte-mă la fel ca naufragiatul ce moare de sete şi bea din apa sărată, crescându-i şi mai mult setea.
Să mă doreşti atât de mult... Ca libertatea pe care trebuie să o fi căutat-o unii oameni atunci când au închis ochii...
şi s-au aruncat
şi au zâmbit.
Să mă doreşti atât de mult... Cum îmi doresc eu acum să adorm, şi privesc înspăimântată cum se luminează afară şi mă trezesc scriind.. Şi vreau să dorm.
...Să-ţi fie dor de mine ca de o carte dragă care a ajuns la final şi îi întorci ultima filă...
Şi-ţi pare rău că e goală.
It is not worth the bother of killing yourself, since you always kill yourself too late.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu