”Cum aș putea s-ajung mai bine creastă?” Ridică-te, nu te gândi la asta.

Cineva m-a întrebat ce îmi doresc cu adevărat, care sunt visele mele şi ce îmi îngreunează paşii pentru a le îndeplini. Cum m-aş simţi dacă ar trece viaţa pe lângă mine odată cu ele. Am stat ceva pe gânduri.

Mi-am dat seama că niciodată nu am stat să mă gândesc prea mult, să reflectez la ce vreau de la viaţă. M-am lăsat purtată haotic de propriul destin, fără să pornesc spre un sens stabilit. Poate că mi-a fost teamă. După ce am vizualizat lista cu dorinţele mele m-am simţit brusc eliberată. În loc să simt nelinişte am simţit o pace deplină ce ţi-o oferă cunoaşterea propriei persoane aflate la răscruce de drum. E atât de important să-ţi fixezi scopuri! şi să porneşti spre atingerea lor.

...Îmi doresc să fiu fericită pentru că această trăire este esenţială pentru o dezvoltare armonioasă în viaţă, pentru starea de sănătate şi pentru o viziune luminoasă asupra vieţii. Este esenţială pentru tot ce există.
Dar sunt depresivă. Mi-e greu să fiu fericită căci pentru fericire trebuie să-mi îndeplinesc visele din această listă.. şi mă tem că nici aşa n-aş putea găsi vreodată fericirea. Fericirea însăşi e temelia pe care se contruieşte orice. E motivul însuşi pentru toate visele, căutările şi luptele oamenilor. E motivul pentru care vrei să vină a doua zi.

Pentru a-mi găsi fericirea va trebui să urc tot mai sus spre atingerea celorlalte vise al căror motiv este tot ea, fericirea. Dacă n-o voi avea, va fi doar durere. Durerea tuturor lucrurilor care ar fi putut fi, dar care n-au mai văzut lumina. Sau va fi doar o stare de plictis, zile egale cu celelalte, zile în care cauţi ceva, orice, pentru a simţi puţină viaţă în tine. Zile în care te plafonezi şi te complaci în aceeaşi stare de letargie. Zile în care aştepţi... căci speranţa încă n-a murit în sufletul tău. Ea te ajută să continui atunci când nu mai găseşti nicăieri vreun sens.

Pentru a o atinge, voi munci în fiecare zi pentru visele mele. Şi poate că nu atingerea însăşi a obiectivelor aduce fericirea, poate că drumul spre ele e cel care contează. Poate că în călătoria ta se schimbă ceva. Poate că atunci înţelegi.

...Îmi doresc să fiu mândră de mine însămi căci e un sentiment cu adevărat înălţător. Te face să te simţi util, productiv, cu sens. Te face să vrei şi mai mult de la tine şi să nu te opreşti niciodată, oricât de obosit ai fi, să nu încetezi să munceşti pentru visele tale. Dar sunt prea laşă, prea anxioasă şi temătoare pentru a face lucruri care să mă aducă la acea stare de a fi mândră de mine însămi.

Îmi doresc să ajut cât mai mulţi oameni pentru că prin fericirea lor mă simt împlinită. Simt că nu trec zadarnic prin viaţă. Vreau să vindec suflete căci simt că asta e chemarea mea, aşa m-aş simţi împlinită şi utilă. Făcând bine altora îmi fac mie însămi. Să faci un bine, oricât de mic ar fi, înseamnă să trăieşti în iubire. E incredibil câtă linişte sufletească şi căldură simţi după ce ajuţi pe cineva. Cât de mult îţi regăseşti inima şi sufletul de copil care n-a încetat niciodată să-ţi vorbească. Oferind iubire primeşti iubire şi asta îţi aduce fericire. Chiar şi-n singurătate. Trebuie doar să ştii să vezi frumuseţea din toate lucrurile care te înconjoară şi nu te vei mai simţi atât de singur. Iubirea e în noi şi va fi mereu aici.

Dar pentru a ajuta oamenii trebuie să mă vindec întâi pe mine însămi. Nu poţi ridica pe ceilalţi dacă tu eşti căzut. 
Dacă nu voi reuşi, voi simţi mereu că nu mi-am împlinit vocaţia, că îmi lipseşte ceva care să mă facă cu adevărat împlinită. Voi continua să-mi urmez drumul în psihologie. Să scriu, să lucrez cu oameni, să-mi tratez depresia, să-mi înving teama de viaţă, să mă mobilizez şi să pornesc din loc. Să am curaj şi să muncesc pentru visele mele.

...Îmi doresc să schimb ceva şi să evoluez pentru că viaţa nu e vrednică de a fi trăită dacă n-ai creat ceva, dacă n-ai lăsat ceva în urma ta şi dacă n-ai avut iubirea. De aceea îmi doresc iubirea. Doar prin ea pot înflori. Toate fiinţele au nevoie de iubire. E esenţială ca apa. Vreau să fiu iubită căci numai aşa pot evolua ca fiinţă. Şi vreau să iubesc, la rândul meu. Orice om are nevoie de iubire. Orice om se stinge uşor în lipsa iubirii şi-n locul ei se nasc cele mai întunecate părţi din sufletul lui. Oamenii care sunt iubiţi cresc cu fiecare zi care trece, ajungând tot mai aproape de un întreg perfect.

Dacă n-o voi avea, aceasta va rămâne mereu cea mai mare durere din inima mea. Poate că n-aş putea să mă iert niciodată că am trecut de atâtea ori pe lângă ea sau că n-am fost în stare să o recunosc sau să o atrag.

M-aş întreba de ce cea mai mare dorinţă a mea de când eram copil nu s-a mai îndeplinit niciodată. De ce atâţia oameni au avut parte de ea, chiar dacă poate nu s-au gândit atât de mult la ea în timp ce eu am rămas doar cu visele. Şi poate că aş ajunge la concluzia că am gândit-o şi căutat-o prea mult, ajungând să mă tem de ea, ajungând să n-o mai văd clar. Şi poate că asta ar fi cea mai mare lecţie.

Pentru a-ţi îndeplini visele nu trebuie să fugi după ele şi să le cauţi disperat. Pentru a-ţi îndeplini visele trebuie să munceşti pentru evoluţia ta ca om şi vei vedea cum ele vor ajunge la tine... când nici nu te aştepţi.

Nu pot să creez acum nimic sau să evoluez căci starea mea interioară e în dezordine. Trebuie să-mi fac curaj şi să mă ridic şi să plec din loc. Între mine şi iubire deocamdată e un mare hău. Nu poţi aştepta iubirea dacă încă nu eşti pregătit să o primeşti.

Trebuie să-mi vindec această rană adânc înrădăcinată în mine, o rană pe care o au mulţi oameni- o stare inconştientă de neiubire. Pentru a putea găsi iubirea va trebui să mă caut în cele mai ascunse locuri din fiinţa mea, din inconştientul meu fragil şi să înlătur orice gândire disfuncţională, orice credinţă că nu merit să fiu iubită, orice teamă de a nu fi abandonată. Şi să nu-mi mai caut inima în locuri unde nu o pot găsi. Să nu mă mai arunc în situaţii care să-mi demonstreze încă o dată că nu merit să fiu iubită. Să nu mai deformez imaginea iubirii, transformând-o în ceva imposibil de atins şi utopic. Să nu mai proiectez în oameni propriile trăiri, iubindu-le imaginea creată de mine. Creier fiţos.

Pentru a-mi îndeplini acest vis nu voi mai căuta iubirea în locuri în care este foarte improbabil să o găsesc. Nu mă voi mai minţi. Voi încerca să mă iubesc pe mine în fiecare zi şi să devin cea mai bună variantă a mea. Nu poţi aştepta ca oameni minunaţi să te iubească dacă tu încă nu faci nimic pentru a străluci.

...Îmi doresc să am bani pentru a nu duce grija zilei de mâine. Banii în sine nu te fac fericit, din contră, dacă ai prea mulţi şi nu ştii să-i gestionezi, te pot aduce la marginea prăpastiei. Dar, de multe ori, te ajută să faci lucruri care te pot face fericit. Sau satisfăcut. Îţi deschid orizonturi şi-ţi oferă oportunităţi.
Pentru a avea bani va trebui să muncesc din greu, iar eu în acest moment mă complac în mocirlă, dorind doar să dorm şi să uit. Sunt extenuată fără să fac ceva. M-am închis în bula mea, m-am refugiat în casă şi în amintiri în toţi aceşti ani în care am devenit umbra celei care aş fi putut fi... iar acum mi-e greu să ies la suprafaţă şi să părăsesc confortul care îmi aduce siguranţă, dar nu fericire.

...Şi nu în ultimul rând, vreau să călătoresc, să văd cât mai multe locuri căci fiecare loc în care merg îşi lasă amprenta în mine. Oamenii pe care-i întâlneşti, imaginile de care te bucuri pentru prima oară, te schimbă şi nici nu-ţi dai seama pe moment.
Să vezi lumea înseamnă să-ţi deschizi orizonturile şi uşa către cunoaştere. Către trăire. Către tine însuţi. Locurile străine te aduc şi mai aproape de propria fiinţă. E firesc ca atunci când schimbi contextul să te schimbi odată cu el. Sau să te vezi mai bine.
Vreau să călătoresc pentru că pentru a evolua nu trebuie să stai în loc, să te limitezi la acelaşi peisaj. Călătorind, te descoperi pe tine şi ai parte de cele mai mari revelaţii despre viaţă.

Dacă nu voi reuşi, voi simţi că am pierdut atâta locuri minunate care mă aşteptau să le explorez şi să le trăiesc.

Trebuie să ştii încotro te îndrepţi pentru a-ţi găsi mai uşor drumul. Nu trebuie să te laşi purtat de viaţă precum o frunză bătută de vânt spre nicăieri. Nu vei găsi nimic, nu vei crea nimic. Dă vieţii tale un scop şi vei avea motive să fii împlinit, să-ţi faci curaj să o iei din loc. Şi călătoria spre visele tale va fi atât de frumoasă! mai frumoasă chiar ca însăşi împlinirea lor.