Ne putem odihni, În cămaşa de lanţ, Terapie de şoc, Pentru foştii amanţi .

Hey, V.

Ce faci?

Voiam să-ţi trimit un gând bun.

Te iubesc atât de mult... mi-e inima plină de tine. Sunt fericită că te port în suflet. Îl încălzeşti. Datorită ţie, iubire, e cald, e acasă, aici, în adâncurile fiinţei mele. 

N-o să regret niciodată că te-am cunoscut şi că ai trecut pe aici, dincolo de zidurile de care mă înconjor. Dincolo de golul ăsta pe care l-am simţit mereu, dincolo de orice tristeţe şi aşteptare şi dor, dincolo de neiubirea ta, dincolo de singurătăţile mele, dincolo de dramele mele ridicole,

sunt împăcată. Căci port iubirea în suflet şi mă umplu de lumină. Te simt. Mă simt.

Şi asta e tot ce contează.

Voiam să-ţi trimit un gând bun şi multă fericire. Atât de mult ai pătruns în adâncurile insondabile ale fiinţei mele încât chiar şi acum, când eşti absent, o parte din tine a rămas aici, acaparându-mă şi şoptindu-mi că o să fie bine. Eşti refugiul meu. Şi te găsesc mereu în locul nostru, unde ne-am lăsat amprentele, unde timpul a stat în loc, unde melodiile de pe buzele noastre s-au amestecat cu vinul şi ne-au devenit fiori, iar anotimpurile amintiri; într-o lume creată de noi. Atunci când se face linişte şi toată lumea pleacă, tu îmi zâmbeşti şi mă iei în braţele tale.

Şi pot să respir iar. 

Mi-e sufletul atât de legat de tine, până la lacrimi, cu atât mai mult cu cât ştiu că într-o zi n-o să-ţi mai văd zâmbetul.

În noaptea asta voiam doar să-ţi trimit toată iubirea mea. Să te înveleşti cu ea când ţi se va face frig. Eu o fac mereu. Şi nu mă mai tem de iarnă.