dragă străinule,
te voi lăsa în urmă.
nu-mi vine să cred cât timp mi-au curs lacrimile pentru o închipuire. pentru o pasiune trecătoare, efemeră.
pentru cineva care nu putea să-mi ofere iubire. pentru care nu aveam un loc în inima lui.
nu-i nimic.
nu e prima oară când păţesc asta.
când cineva nu te poate privi cu inima, nu te va putea vedea niciodată decât în ceaţă. înseamnă că nu ne este scris şi trebuie să-mi văd de drum.
pentru fiecare om există în lume cineva care îl aşteaptă acasă.
trebuie doar să vedem semnele şi să mergem acolo unde este inima noastră.
..te-aş fi aşteptat.
te-aş fi urmat acolo unde te-ai fi dus.
aş fi avut răbdare pentru acea clipă magică când fisura se sparge şi dragostea dărâmă barajul.. şi te acaparează.
acel moment unic care decide. când nu vei mai fi niciodată la fel.
când mă vei vedea clar şi-mi vei vorbi cu inima.
..acel miracol care face dragostea reciprocă.
dar dragostea care nu răspunde nu va fi niciodată dragoste.. ci doar amăgire.
dragostea nu vine niciodată treptat.
te-am simţit atâta timp al meu deşi n-ai fost niciodată.
cred că unele femei atunci când se culcă cu un bărbat au sentimentul posesiunii. ca şi cum dacă l-au simţit în ele, e a lor deja.
e ataşamentul, dependenţa, drogul, nevoia de afecţiune, de magie, de mister, de poveste, chiar dacă acel om e doar un străin.
...te-aş fi aşteptat. şi ţi-aş fi purtat de grijă oriunde te-ai fi dus.
ţi-aş fi şoptit ,,noapte bună" în fiecare noapte, îmbrăţişându-ţi umbra.. şi-aş fi zâmbit la fiecare dimineaţă care mi te-ar fi putut aduce.
aş fi întrebat pe toţi oamenii dacă te-au văzut şi te-aş fi căutat.
te-aş fi căutat la nesfârşit până ce m-aş fi regăsit pe mine.
...dar mi-ai spus să plec.
şi am plecat, iubitule.
pe un drum străin de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu