nu mai ştiu cine sunt sau cine am fost.
sunt doar o stâncă rece ce priveşte la valurile vieţii, izbindu-se de ea.. incapabilă de a se mişca, de a se arunca în adâncuri, de a pleca din loc.
m-am împiedicat de viaţă..
m-am uitat pe mine în mijlocul ei şi-am rătăcit în derivă.
am rămas privind-o, nemişcată.
am respirat-o, i-am admirat valurile, i-am ascultat cântecul, i-am iubit răsăriturile şi-am contemplat-o tristă la apusuri. am ameţit când era haotică şi tulbure şi-nşelătoare.
am rezistat la toate furtunile şi valurile ce m-au acaparat, clătinându-mă.
în timp, m-am erodat, m-am sfărâmat câte puţin.
dar nu din vina mării, ci din vina mea căci sunt o stâncă. incapabilă de a mai simţi, de-a mai explora nemărginirea ei.
m-am erodat uşor fără a mai putea să transmit darul meu cuiva, strălucirea mea acum apusă. fără a mai putea să împărtăşesc frumuseţile mării, magia şi misterul ei..
uitată şi pierdută în largurile reci şi întunecate, pentru totdeauna singură, până la sfârşitul timpurilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu