stăteam în maşină drogaţi şi pasivi, cu ploaia în geam şi respirând fumul înecăcios şi toamna.
ne uitam unul la altul fix, dar privirile noastre nu mai spuneau nimic.. decât că totul s-a sfârşit demult.
nu ne-a legat niciodată nimic, nu ne-am atins şi nici nu ne-am îmbrăţişat vreodată.
nu ne-am posedat; corpurile noastre nu se ştiu căci sufletele noastre nu s-au cunoscut niciodată.
totul a fost o iluzie, născocită de minţile mele tulburi înecate în alcool şi de visele mele stupide.
... te priveam în liniştea nopţii şi-a inimii mele care nu mai tresărea. te priveam nedumerită şi-am înţeles atunci că nu ne cunoaştem şi că n-o să ne simţim niciodată.
eram eu lângă tine. şi Cealaltă.
Cealaltă care te privea cândva cu alţi ochi. Cealaltă care în nopţi albe de vară credea că s-a îndrăgostit.
Cealaltă care te visa şi devenise dependentă fizic şi emoţional de tine.
Cealaltă care plângea zile la rând că n-o puteai vedea decât ca pe o umbră din lumea ta.
Cealaltă care tresărea când îţi auzea numele şi te căuta.. pe stradă, în chipul trecătorilor, în locurile în care aţi fost.
Cealaltă care se bucura când te vede şi o durea în acelaşi timp. îi făceai rău.
eram eu şi Cealaltă lângă tine.
eu îmi simţeam piciorul rece când mâna ta îl atingea.
era amorţit şi rece.
Cealaltă îţi acoperea palmele cu mâna ei. şi-şi punea capul obosită şi deznădăjduită pe umărul tău. pentru că acolo şi-a găsit mereu odihna şi adăpostul. erai refugiul ei pe timp de furtună. erai acasă al ei. când o îmbrăţişai, ea se îmbrăca cu tine şi nu-i mai era frig. când îi vorbeai, se încălzea cu vorbele tale.
eu ţi-aş fi spus că nu mi-a fost dor de tine când m-ai întrebat. sau cel puţin, că mi-a fost cândva, dar că te-am uitat brusc.
odată cu toamna, cu facultatea, cu noile vise, cu acei cântăreţi de la pasaj.
Cealaltă ţi-a spus că nu ştie şi-a tresărit speriată. Cealaltă nu ţi-ar fi putut spune niciodată ,,nu".
eu mă uitam pe geam la stropii de ploaie şi la toamnă şi la noapte.
de mică, adoram să ma plimb cu maşina noaptea şi să visez.
îmi plăceau drumurile lungi şi câmpiile învăluite în noapte. şi luminile din îndepărtare.. şi imaginile vagi pe care le lăsam în urmă.
visam atunci la viaţa mea, la clipele magice, la oamenii ce aveam să-i întâlnesc şi că în viitor, cândva, voi avea în dreapta mea pe cineva special, contemplând noaptea şi ploaia din geam.. şi stelele de la orizont.
erai tu lângă mine, era liniştea şi fumul din maşină şi nu mă puteam bucura de peisaj.
voiam să ajungem mai repede la tine, în Baloteşti, şi să mă întorc acasă. să dorm şi să uit.
..atunci mi-am dat seama că nu te mai găsesc nicăieri, în inima mea.
Cealaltă voia ca drumul să fie cât mai lung, să se adăpostească în braţele tale şi să-şi facă curaj să te sărute.
eu te priveam indiferentă şi întrebându-mă de ce oamenii sunt atât de orbi când se îndrăgostesc.
dragostea mea a fost o iluzie. a durat cât o adiere de vânt; a fost precum frunzele toamnei risipite de ploaie.. spre nicăieri.
precum ţigara ajunsă la filtru, precum stelele căzătoare din noaptea aceasta.. precum o frântură dintr-o melodie ce se aude ecou în noapte.. şi pe care o vei uita.
mi-ai spus că am o privire profundă când mă uit la tine.
Cealaltă te privea..
Cealaltă încă se regăsea în ochii tăi şi îi era frică să te uite. în privirea ei citeai tot dezastrul. toate temerile, dorurile şi nostalgiile.
Cealaltă şi-a luat inima în dinţi şi te-a sărutat dureros înainte ca maşina să se oprească. şi să te piardă din nou.
ai simţit-o?
căci în sărutul ei se ascundeau toate lacrimile şi renunţările, toate aşteptările, toate visele şi drumurile lungi în care te-a căutat.
... când am coborât din maşină în faţa casei tale şi m-ai sărutat pentru ultima dată, n-am mai găsit-o nicăieri pe Cealaltă.
a dispărut.
eram doar eu şi-un străin.. ploaia ce se oprise
şi toamna cufundată în noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu