te iubesc, dragoste. cu toată suflarea şi cu toată frica. te vreau şi nu te vreau, te chem şi te alung..
tu! iubire.
cumplită.
pierdută.
te caut cu gura arsă şi inima împietrită.. în nopţi albe şi-n dimineţi cenuşii cu soarele meu mahmur. printre fum şi cărţi vechi.. printre vise şi toamne târzii.
mi-e teamă cumplită de tine.
hai, vino!
..când te vei lăuda cu faptul că te-am iubit, prostuţo, nu te va mai crede nimeni. nici măcar eu. şi-ţi va lipsi căci singura martoră am fost chiar eu.. în acele timpuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu