ninsoarea de adio

nu ştiu ce-i cu mine. 

inima îmi bate mai tare ca niciodată, o simt ieşind din piept. sunt neliniştită, ameţită şi am nervi mereu. noaptea mă trezesc că mă sufoc. sunt palidă şi mâinile îmi tremură.

nu mai am aer, nici linişte.

povestea s-a terminat înainte de a începe.. cu o noapte de toamnă, unghii roşii, lac, lună sângerie, iarbă şi-o uşă trântită în faţă.

ultimele cuvinte: o să înţelegi tu.

...am coborât scările fugind şi s-a făcut din ce în ce mai linişte, mai departe, mai toamnă şi mai gol.

adio, străinule!
rămâi acolo. rămân aici.