Prezentul isi gaseste in trecut masura

 




Doamne, câte lacrimi am vărsat azi-noapte!

când am ieşit la 3 dimineaţa din casă, ochii îmi străluceau în noapte. atât erau de goi!

sunt palidă, am cearcăne adânci şi-n ochii mei ceva s-a schimbat pentru totdeauna.

nu e nevoie să beau, nu e nevoie să fumez căci am rămas cu aceeaşi privire pierdută şi speriată.

ai observat vreodată cum expresia ochilor unor oameni se schimbă în timp? parcă ceva se stinge în adâncul lor.

A. m-a întrebat ce s-a întâmplat cu mine că par moartă.

dar eu eram atât de trează! i-am zâmbit, cu acelaşi surâs crispat în colţul gurii, ascunzând ce furtună m-a pustiit în urmă cu câteva ore.

urmele durerii şi haosului din viaţa mea şi-au pus amprenta pe chipul meu încă tânăr.

par beată, drogată, nebună, dar eu sunt mai trează ca oricând! şi atât de obosită..

azi-noapte stăteam în pat cu ochii fixaţi pe tavan. lacrimile cădeau pe pernă şi pe visele mele stupide. abia puteam să respir. abia puteam să gândesc şi nu puteam să ţip în liniştea cumplită din jur.

abia m-am târât până la baie ca să-mi spăl lacrimile jegoase şi lipsite de mine.

am lăsat apa să curgă ca să nu-mi aud durerea.

în oglindă era o străină.

îmi vedeam sufletul mutilat reflectat în oglindă.

.. toţi m-au f**** şi m-au lăsat ca pe ultima zdreanţă.

eşti o zdreanţă!

ai sufletul de zdreanţă.

ai corpul de zdreanţă.

ai ochii de zdreanţă.

nu te mai uita la mine cu privirea aia melodramatică.
eşti un dezastru!

15:19

azi m-am decis să merg în parc.

am nevoie de aer, de oameni, de orice.

vreau să stau pe o bancă cu o ţigară şi-o carte în mână. să respir aerul curat de toamnă, să privesc trecătorii şi să-mi imaginez vieţile lor ca să uit de a mea. 

să mă rătăcesc, să uit şi să mor.

"Rămas bun.
Mă numesc Lorelei. Legenda spune că am ucis.
Anii mei tineri au sunat a cântec, dar am trecut pe lângă ei cu dragostea de mână şi am rămas cu mâna întinsă ca a regelui Lear.
Mi-e sufletul ca tufişul Paiurului pe coasta Mării Negre: numai ghimpi curbi care-au încununat odată fruntea lui Hristos.
A trecut o ploaie de primăvară şi s-a ţesut în zare brâul frânt de mătase al curcubeului; cu el îmi încing mijlocul şi mă duc."