îţi aminteşti când ţi-am scris despre aventura aceea de sfârşit de vară?
e ultima săptămână în care el şi prietenii lui mai stau aici, la birou, pe acelaşi drum pe care-am trecut de atâtea ori spre metrou, fără să ştiu că există. treceam prin curtea firmei pentru că era o scurtătură care despărţea cartierul meu de cartierul vecin.
am decis să ies din casă după atâţia ani în care m-am complăcut în vicii, singurătate şi ieşiri în noapte pe aceleaşi străzi ale unui cartier uitat.
m-am aranjat special pentru a trece pe acolo. uite aşa, să vadă ce-a pierdut! căci singura imagine de care îşi amintea cu mine era o copilă tristă, boschetară, drogată, cu berea în mână şi sufletul mutilat.
Luni
ieri, când tocmai trecusem de geamul la care altădată fumam liniştită, am auzit paşi grăbiţi în spatele meu. mi-am aprins o ţigară şi mâinile îmi tremurau. nu m-am uitat o clipă înapoi şi am încercat să văd prin vitrina clădirii pe lângă care treceam.
era el!
chiar el!
mă ţinea în braţe şi se uita la mine cu o privire pe care nu am mai cunoscut-o.
- ce faci, Maria? ce sexy eşti! aşa da!
- ţi-am mai zis că nu mă îmbrac aşa în cartier. [ce pradă uşoară eşti, fraiere!]
- dar unde te duci?
- la o întâlnire! [ de fapt merg cu prietena mea, M. să o ducă pe Kate la balet şi să trec pe aici ca tu să te aprinzi din nou. ]
- cu iubitul tău?
- cu viitorul. [ spre viitorul meu cu tine]
- te scot şi eu în oraş în weekend. mergem la Unirii. [ iar minţi ]
- parcă nu voiai să ieşim în oraş că-mi dădeai speranţe.
- am revenit la sentimente mai bune!
ticălosul!
a revenit la sentimente mai bune doar pentru că m-a văzut pe tocuri şi într-o rochie strâmtă şi elegantă împrumutată de la maică-mea.
a inventat că se duce la benzinărie, de parcă nu era evident că a fugit după mine ca un animal în călduri!
m-am uitat în urmă şi i-am zâmbit.
numai sex ai în cap! m-ai văzut în cracii goi şi ai fugit ca un turbat după mine.
caută-mă.
caută-mă cand o să mă simţi cu inima, nu cu p**a. când o să citeşti dincolo de privirea mea tristă şi pierdută, dincolo de zâmbetul meu infect.
caută-mă.. adică niciodată.
bineînţeles, când a urcat înapoi le-a spus băieţilor cât de bună eram şi ce m-ar f**e.
m-am uitat în urmă şi i-am zâmbit.
numai sex ai în cap! m-ai văzut în cracii goi şi ai fugit ca un turbat după mine.
caută-mă.
caută-mă cand o să mă simţi cu inima, nu cu p**a. când o să citeşti dincolo de privirea mea tristă şi pierdută, dincolo de zâmbetul meu infect.
caută-mă.. adică niciodată.
bineînţeles, când a urcat înapoi le-a spus băieţilor cât de bună eram şi ce m-ar f**e.
Marţi
azi am apelat la aceeaşi strategie. am hotărât să merg în parc şi am trecut pe acolo. fustă scurtă, sacou şi ghetuţe cu platformă.
până să ajung acolo, aud nişte strigăte de la geam: D! M!
el tocmai coborâse până la maşină şi ne-am întâlnit faţă în faţă. avea aceeaşi expresie, tulburat şi uluit de prezenţa mea. şi da, m-am simţit pentru prima dată frumoasă când mă privea aşa.
băieţii strigau de la geam: destinul!
eram pe o bancă în parc când mi-a scris. vrea să mă vadă în seara asta! a fost de ajuns doar să-mi expun cracii şi fundul ca acea scânteie să se reaprindă şi să mă caute. e infantil. gândeşte cu p**a şi se aprinde repede. mă întreb dacă acest bărbat de care încă sunt subjugată şi care a schimbat ceva în mine, poate să aibă sentimente. nobile. pure. sincere.
de-ar şti că toate ţinutele acelea erau pentru el! de-ar şti că paşii mei nu mă duceau nicăieri decât spre el..
Miercuri
nu ne-am văzut. nici nu mă aşteptam să-l văd. a rămas, bineînţeles, la birou şi s-a culcat liniştit în timp ce eu încercam să-mi opresc lacrimile mizerabile dându-mi cu apă pe faţă.
azi n-o să mai trec pe acolo.
e înnorat şi stă să plouă. sunt ultimele zile ale băieţilor la birou. sunt ultimele zile în care îl mai pot vedea.
am crezut că dacă trec zilnic pe lângă fereastra lui, aranjată, mândră şi indiferentă voi fi mereu actuală în prezentul şi mintea lui. dar adevărul e că fără tocuri şi ţinută nu dă o flegmă pe mine. şi adevărul e că am obosit.
cum am ajuns!
să-mi doresc ca bărbatul de care sunt îndrăgostită să vrea măcar să mă fută.
josnic, Maria!
nu-l voi avea niciodată. nici nu vreau.. dar fără el n-aş fi ieşit din groaznicul tunel în care rătăceam.
e doar o pasiune ce se va stinge odată cu iarna.
pasiunile fug de lumină. lumina le omoară.
...voi continua să trec pe acolo, ducându-mă spre nicăieri, în aceste ultime zile care ne-au mai rămas până la sfârşit de săptămână. până la sfârşit de septembrie.. până va pleca şi ne vom uita definitiv.
şi ne va rămâne doar toamna.
...vara a venit şi s-a sfârşit
inocenţa nu poate dura la nesfârşit
trezeşte-mă când septembrie se duce.
miercuri, 23 septembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu