Mr. Morgan's Last Love

-ştii cum e atunci când iubeşti ceva atât de mult, încât începi să-l urăşti?
-da
-asta s-a întâmplat şi între tine şi cărţile tale?
-nu m-au mai interesat cărţile, atunci când nu m-a mai interesat viaţa.

-de ce nu ţi-a mai plăcut viaţa?

-practic nu iubeşti viaţa propriu-zisă. Iubeşti anumite locuri, animale, oameni, amintiri, mâncarea, literatura, muzica. Şi uneori, întâlneşti pe cineva... care are nevoie de toată dragostea pe care o ai de oferit. Şi dacă pierzi acea persoană, ai impresia că toate celelalte lucruri se vor opri în loc şi ele. Dar, toate celelalte lucruri pur şi simplu merg mai departe. Giraudoux a spus: ,,Poate să-ţi lipsească o singură fiinţă umană, chiar dacă eşti înconjurat de nenumărate altele." 

Aceşti oameni sunt.. în plus. Îţi obturează vederea, sunt o mulţime nesemnificativă. Ei... ei îţi distrag atenţia într-un mod nedorit. Aşa că.. îţi cauţi mântuirea în singurătate. Dar singurătatea.. nu te face decât să-ţi pierzi vitalitatea.

-deci eu îţi distrag atenţia într-un mod nedorit. îţi obturez vederea?

-tu.. eşti singura parte din viaţa mea pe care încă nu am înţeles-o.

-nu cred că ai înţeles tot ce s-a întâmplat în viaţa ta.

-de ce ai crede aşa ceva? 

spune-mi.

-cred că ziua în care o să înţelegem totul despre vieţile noastre, este ziua în care murim.