Dor

unde eşti, dor?
în noaptea asta mi-am dat seama că nu mai exişti de mult. ai rămas undeva departe, în trecutul îndepărtat. în negura timpului.
dor nu mai e. a dispărut şi nu-l voi mai vedea niciodată.

 ... mi-e atât de dor de tine, dor! nimeni nu te va înlocui. nimeni, niciodată, nu-ţi va lua locul special din inima mea. 

aimee a ta şi-a continuat drumul, fără tine.. şi s-a luptat cu timpul, cu oamenii, cu destinul ca să nu te ia. a continuat să meargă pe drumuri întunecate, pline de obstacole, a rătăcit prin nopţi reci, a înfruntat furtuni, ploi, viscol, ierni târzii.. şi frunzele toamnei s-au scuturat peste ea toate.. dar a continuat, căci te-a purtat mereu cu ea, oriunde s-a dus, oriunde s-a aflat. tu ai salvat-o mereu, tu i-ai dat putere. tu ai ridicat-o mereu atunci când a căzut.

...dar uşor uşor s-a stins şi ea. azi a mai rămas doar o parte din aimee. şi mă tem, dor, că în curând va dispărea şi ea pentru totdeauna. căci viaţa a învins-o, a schimbat-o, timpul a luat-o cu el.
.. uneori închid ochii şi încerc să te văđ, aşa cum erai, cu ochi trişti şi zâmbet cuminte, de culoarea toamnei. încă te mai văđ stând în faţa mea, încă te mai simt venind; cum mă priveai, cum mâna mea era cuprinsă de mâna ta. cum tresăreai când mă vedeai.. parcul şi banca acoperită de frunze, pe care stăteam mereu. leagănele şi străzile în care rătăceam. mi-e dor de copiii ăia doi care eram chiar noi.
...am plecat pe alte drumuri şi nu ne mai auzim de mult. suntem goi în suflete, stingheri, străini, murdari de noroi şi reci. 
totul îmi pare acum doar o poveste născocită, un vis nebulos.

nu mai pot să opresc să treacă anii. ne-am pierdut.
aimee şi dor nu vor mai fi.. decât în nişte poveşti vechi, pe care s-a aşternut praful.