Too late

ai fost indiferent. nu ţi-a păsat nicio clipă de ea. pentru că te-a iubit mereu necondiţionat şi a fost acolo, undeva în umbra ta, alături de tine orice ai fi făcut.
pentru că te-ar fi iubit chiar şi dacă ai fi călcat-o în picioare la propriu, dându-ţi ţie ultima ei suflare şi parte de fericire de care viaţa a lipsit-o.

ea a fost acolo, lângă tine, chiar dacă n-o vedeai. ea te vedea mereu şi-ţi purta de grijă; noaptea se ruga pentru tine să ajungi cu bine acasă şi să fii fericit.

... pentru că ea a refuzat să-şi continue drumul fără tine şi în toţi aceşti ani, a mers undeva în urma ta, urmându-te tăcută şi speriată, aşteptând să te întorci şi să o vezi.

pentru că în toţi aceşti ani, te-a iubit dureros, luptându-se cu timpul şi cu singurătatea; refuzând pe oricine i-a bătut la uşă. nelăsând pe nimeni să-i treacă pragul şi să-i intre în suflet, simţind că aşa te înşală, că trădează iubirea ce ţi-o purta.

pentru că în toţi aceşti ani, s-a ofilit şi a îmbătrânit uşor uşor, făcându-şi rău singură, neştiind cum să trăiască fără tine. pentru că s-a răzbunat cumplit pe ea, crezând că nu merită nimic dacă nu te are pe tine. că nu valorează nimic.

pentru că în toţi aceşti ani, s-a transformat într-o umbră rătăcită prin lume, degradându-se. pentru că dacă ai vedea-o, n-ai mai recunoaşte-o acum. 

pentru că te-a strigat în fiecare noapte, dar n-ai auzit-o. şi-n fiecare dimineaţă te-a visat, bându-şi cafeaua amară, singură. 

pentru că toţi aceşti ani i s-au părut câteva zile, căci au fost irosiţi, ca şi cum nu i-ar fi trăit niciodată. ca un vis adânc, din care s-a trezit brusc.

... vă mai întâlneaţi uneori întâmplător, din an în an. n-aveai curaj să te uiţi în ochii ei. ea îţi căuta privirea, tristă şi se abţinea să nu-ţi sară în braţe.

atunci când te vedea cu ea, de mână, zâmbind mândru şi sfidător, se stingea încet încet şi simţea cum îi cade cerul în cap. dar ţie nu-ţi păsa. îţi hrănea orgoliul, simţeaţi amândoi o voluptate s-o vedeţi cum o doare. vă simţeai superiori şi invincibili în faţa unei copile naive.

te suna plângând doar ca să-ţi audă vocea. în rarele momente când răspundeai şi tăceai, ea punea telefonul la pieptul ei, să te simtă mai aproape şi inima îi bătea din nou cu putere.

nimeni nu ţi-a spus când a durut-o, când plângea căzută pe jos, dorindu-şi să-şi ridice viaţa doar cu dorinţa de a muri. nimeni când a zâmbit, când s-a bucurat. nimeni nu ţi-a spus cât te-a căutat, cât s-a chinuit, cum i-a fost viaţa de când ai plecat.

nimeni n-a ştiut când a început totul, dar nici când s-a terminat..

de atâtea ori i-ai zis să plece şi a doua zi, ea se întorcea zâmbind la tine. 

n-ai ascultat-o niciodată. n-ai ţinut la ea niciodată. nu ţi-a lipsit niciodată.

... dar acum e linişte. telefonul a încetat sa mai sune. brusc. n-o mai auzi. nu mai ştii nimic de ea. 

s-a terminat.

toată iubirea ce ţi-a purtat-o atâta timp, acum s-a stins. şi-ţi pare rău, dar nu vrei să recunoşti. că ai fost un fraier.. un mare fraier. 

îţi torni pahare de vin şi-ţi vine să-ţi smulgi părul din cap. ai un nod infect în gât. nu poţi să plângi, simţi nevoia doar să ţipi. ai pierdut-o pentru totdeauna. 
a venit primăvara şi e din ce în ce mai cald, dar în sufletul tău acum e frig. nu te mai poţi bucura.

abia acum când a plecat definitiv, ţi-e dor de ea. te doare liniştea ce s-a aşezat.

acum îţi dai seama cine a fost ea, cât te-a iubit de mult, cât te-a aşteptat, cât a durut-o, cât ai distrus-o. ce putere ai avut asupra ei.

n-ai ştiut. ai fost orb şi erai obişnuit ca ea să fie mereu acolo. şi tu... tu s-o loveşti cu vorbe dure, s-o împingi, s-o dai la o parte, să o izgoneşti din lumea ta. să ţipi la ea să nu te mai caute, să plece.

acum îţi dai seama că nimeni nu te-a iubit ca ea, că nimeni nu te-a aşteptat, că nimeni nu s-a uitat înapoi. copilă nebună cum era ea, valora de zeci de ori mai mult ca toate curvele după care ai suferit.

... ai vrea s-o suni, dar orgoliul tău e prea mare. şi oricum nu mai ai numărul ei de mult şi oricum nu mai contează acum. e prea târziu. copila aia nu-ţi va mai zâmbi, a luat-o pe drumul ei într-un final.

cât timp ai aşteptat liniştea asta.. şi iat-o! timpul nu aşteaptă.

acum ea e fericită. pentru prima oară în viaţă, o vezi chiar fericită. altul, în locul tău, dimineaţa îi sărută faţa. altul o iubeşte şi o preţuieşte cum tu n-ai ştiut. altul o face să zâmbească şi-o ţine de mână, să nu mai cadă. 

n-o mai recunoşti. e alta acum. nu mai e a ta, cum ai simţit-o atâta amar de timp.

... o mai vezi uneori pe stradă. încerci să te apropii şi să-i zâmbeşti, dar în zadar. se uită la tine cu ochi stinşi, cu zâmbet stins, te priveşte acum ca pe un străin.. şi îşi continuă drumul. 

ea.. care altădată te aştepta plângând, acum te vede ca pe un necunoscut.