duminică, 10 iulie 2016

Hey you, Out there in the cold.


 :

,,Hey, you,
Out there in the cold...
Getting lonely, getting old,
Can you feel me?

Together we stand, divided we fall."


Sunt în plină vară şi mă amăgesc cu o doză de bere, în timp ce tu eşti în Vamă, fumat şi fericit, alături de ea.
Şi tare aş fi vrut să nu fiu acum aici, între patru pereţi, înecându-mi amarul în fum, în Bucureştiul ăsta infect, printre oameni care mă plictisesc şi care mă fac să vreau şi mai mult să fiu singură.

................

 Şi eşti aici, lângă mine şi tragi din ţigară adânc şi-mi zâmbeşti ironic. Ne adâncim picoarele goale în nisipul rece şi respirăm marea.
Şi o ascultăm, în loc să ne vorbim.

Getting back to Nature | Painted Earth #Paintedearthskincare.com:



Ah, liniştea mării şi-a ochilor tăi, vinul ăsta sec şi cerul de deasupra în care ne pierdem..
Îmi pasezi jointul şi trag adânc în piept. Tuşesc, mă înec, e atâta fum, dar are gustul şi mirosul tău aşa că îl ţin în mine.
Râzi că-s prea copilă şi că trăiesc în lumea mea.

E doar linişte, simplă linişte..
se aude doar marea; 
deşi eşti acum lângă mine, tu tot departe-mi eşti, până şi în visul meu,
fraiere.


wind:



Îţi aud răsuflarea, amestecându-se cu cântecul trist al mării, te aproprii, îţi îmbrăţişez umbra, eşti atât de aproape!
Îţi respir aerul în briza sărată a mării,
 închid ochii.

Trag adânc aer în piept şi mă arunc...
şi timpul se opreşte în loc.
Nu mai pot să deschid ochii, nu se mai aude niciun zgomot.. şi nu mai am puterea să ies la suprafaţă.
Şi cad...
în abis, în întunericul fără fund,
pentru ca apoi să plutesc inertă, 
în derivă.

Se aude doar marea 
de deasupra mea.

..Şi-n adâncul ei se ascunde o poveste.
E povestea noastră fără început şi fără sfârşit.
Sunt atâtea poveşti ce ar fi putut fi.

~underwater~:




...Ştii, e acea clipă, când totul încremeneşte în loc atunci când te îndrăgosteşti.
Şi te arunci.. şi cazi şi nu-ţi mai e teamă că te aşteaptă neantul.

Şi apoi, e acea clipă, când rămâne doar liniştea mării după furtună.. şi noaptea cu stelele reflectate pe luciul ei.

Poate că atunci când te îndrăgosteşti, simţi acel tremur şi nod în gât în prezenţa lui, îţi simţi toată fiinţa în primejdie, vrei să fugi, dar nu poţi.. căci e singurul loc în care vrei să fii.

Poate că de aceea sunt atât de frumoase începuturile..


 :

..........

Dar la naiba cu visele astea!

Tu nu eşti aici ca să mă vezi cât de fraieră sunt
şi proastă
şi naivă..

Tu eşti acolo... în zbuciumul mării şi-al tinereţii tale,
fumat şi fericit,
iar eu sunt aici... în pustiul Bucureştiului şi-al bătrâneţii mele,
chinuind o bere şi scriindu-ţi.


.:

Niciun comentariu: