Din Iulie pentru totdeauna.

Remember a day before today

A day when you were young. 

Free to play alone with time

Evening never came..

Se vor termina şi filele acestui jurnal care a început într-o iarnă, cu frământări şi vise.

Va trece şi vara şi o vreau eternă cu tot cu zădărnicia acestor clipe încremenite în loc.

Şi cerneala impregnată în filele galbene miroase a amintiri şi ne va duce dorul.

Parcă ieri am început să scriu aici, dar uite, timpul trece, am cunoscut oameni, am trăit clipe şi poveşti, m-am îndrăgostit de himere, am fugit, am căutat, am aşteptat, am plâns, am râs, am murit, am renăscut, m-am transformat, 

am vibrat.

22 de ani- când eşti şi copil şi bătrân, când eşti şi inocent şi murdar, când eşti atât de prost, dar mai matur, cică.

E o noapte de vară liniştită. A încetat să plouă şi miroase a mare.

Vreau la marea mea.

Beau veşnica bere şi ochii îmi lăcrimează de la atâta fum.

Draga mea surioară, e acum cu prietenul ei, aproape mutată din casa care ne-a suportat aproape două decenii.

Trebuie să mă obişnuiesc fără ea.

Îmi place singurătatea mea.

Probabil că sunt o ciudată.

Îmi place să nu ştiu ce voi face mâine, ce oameni voi mai întâlni, de cine mă voi mai îndrăgosti, ce voi mai avea de învăţat.

Îmi place hazardul şi haosul din mijlocul liniştii mele.

Acum câteva nopţi am ieşit la o terasă de pe malul lacului Herăstrău.

Nu ies des, dar am nevoie să văd alte chipuri, alte vieţi, să aud pulsul şi zgomotul lumii care nu s-a oprit în loc. 

M-a atras un chelner.

Bănuiam că-i student şi că lucrează pe timp de vară pentru a câştiga nişte bani.

Când se apropia să schimbe scrumiera, eram fericită că-i atât de aproape.

L-am cucerit şi acum vorbim. Nu are sens să-ţi detaliez cum am ajuns atât de departe, aceste amintiri le păstrez în sufletul meu.

A fost ca un joc stupid, născut din curiozitate, din mintea mea ameţită de la alcool, din liniştea nopţii şi tremurul lacului de lângă noi.

Când văd pe cineva şi-mi place, trebuie să-l cunosc, să-l atrag, să nu se piardă în amintirea mea, să nu-l pierd o dată ce plec. Mă ataşez de oameni, de necunoscuţi şi de locuri şi n-aş vrea să le părăsesc niciodată. Aş vrea să le iau cu mine dacă aş putea.

Sau poate că doar îmi place necunoscutul şi acea clipă în care inima îmi tresare, poate că lumina ucide toate acele simţiri, poate că astfel magia lor se stinge atunci când se face dimineaţă.

Poate că nu-s făcută decât pentru lucruri efemere, poate că doar aşa vibrez.

Poate că sunt condamnată la întuneric şi nefericire, căci doar acestea nu mă sperie; prietenul meu Cioran m-ar fi înţeles în Cartea amăgirilor.

...Vrea să ieşim, se îndrăgosteşte de mine sau s-ar putea îndrăgosti. Şi eu nu ştiu cum să fug.

Am găsit în sfârşit pe cineva pe placul meu care mă şi VREA şi totuşi n-am curajul să ies şi să las lucrurile să decurgă de la sine.

Eu nu ştiu decât să mă arunc în braţele oamenilor care nu mă prind, care nu vor să o facă şi să cad ca fraiera, să mă scutur şi să mă arunc iar.

Eu nu ştiu şi nu am încă curajul să mă arunc în braţele celui care e pregătit să mă prindă oricât de greu i-ar fi.

Eu fug după umbre care fug de mine şi pe care nu pot să le cuprind. Căci numai aşa ştiu că nu mă aşteaptă liniştea şi fericirea de care încă nu sunt pregătită.

Eu ştiu doar dezastru şi mizerie şi deşertăciune şi gol..

şi haos şi neant.

Am privit atât de mult în adâncul prăpastiei încât aceasta s-a reflectat în mine şi m-a înghiţit 

şi m-a însuşit.

Dacă aş fi pregătită să mă las iubită înseamnă că aş fi pregătită să mă dezbrac în faţa celuilalt de toate temerile, golurile, dorurile, trăirile şi deşertăciunile, înseamnă că aş fi pregătită să mă cunosc, să dărâm zidurile, să mă întâlnesc cu conştiinţa mea,

să mă abandonez.

..Dar eu sunt o copilă speriată de bombe.

Poate că sunt bolnavă, paranoică, laşă şi speriată.

Poate că sunt masochistă şi sadică şi rănesc tot ce iubesc.

Poate că mi-e teamă de adevăr şi prefer să-l deformez.

Poate că sunt defectă şi dereglată.

............

...Dragul meu,

în acea noapte n-am ştiut că eu stăteam la ultima ta masă şi că ar fi trebuit să plec ca să poţi să vii.

Ştii cum sunt, amorţesc în locurile în care vreau să fiu.

Poate că astfel, am ratat şansa de a sta cu tine, de a ne cunoaşte, de a mă bucura de clipele tinereţii noastre.. până ce soarele ar fi răsărit şi acea noapte ar fi devenit doar o amintire.

Dar poate că aşa a fost să fie, nu ne-am sincronizat.

Nu mai am curajul de atunci căci s-a făcut zi şi magia acelei nopţi s-a stins.

Ştiu, poţi să mă cerţi, sunt stupidă şi copilă şi nu fac nimic pentru a-mi găsi locul. Plec şi alerg după clipe pe care apoi le ucid.

Şi tu eşti încă un copil şi ai vise şi ţi-am apărut în acea noapte ca o lumină în întunericul în care îţi duci zilele, muncind şi sperând la un viitor mai bun.

... Şi te priveam în noapte şi mă pierdeam când mă priveai şi tu cu acei ochi care străluceau obosiţi şi trişti.

Şi râdeam şi toţi se uitau la noi, râdeam isteric şi zgomotos de la masa mea prăfuită şi singură, care era şi a ta.

Mai erau câţiva oameni ameţiţi şi plictisiţi şi eu râdeam a dezastru în liniştea ce ne-a cuprins.

De cele mai multe ori, evitai să te uiţi la mine şi când o făceai, parcă clipa se oprea în loc şi totul amuţea şi se stingea în jurul nostru.

Nu te uitai la mine! eu râdeam ca o nebună de stupidul joc în care ne aflam, râdeam ironic, meschin şi stins căci ştiam cât mă priveai.

Je suis Marie.

Je suis

... Alexandru, ce ironic, un nume atât de drag mie, de care dau oriunde mă duc căci îl port aici.. şi-mi aminteşte de A. pe care încerc să-l ascund în mine şi voi reuşi într-o zi.

Alexandru, dragul meu prieten, să nu te îndrăgosteşti de mine.

Eşti sensibil şi ambiţios şi sunt sigură că într-o zi vei găsi ceea ce cauţi, îţi vei regăsi refugiul şi nu vei mai dori nebune.. care ies o dată pe lună din casă şi când o fac, caută dezastrul...

şi se îndrăgostesc de necunoscuţi care le schimbă scrumiera.

Închei aici căci nu pot să mă descurc şi cu ţigara şi cu stiloul, şi cu scrumul şi cu mesajele de la tine.

Mă ustură ochii şi mâinile mă dor şi sufletul mi se frânge.

...Te-am scris aici pentru ca atunci când vom fi uitat aceste clipe, să-mi amintesc de tine. Şi să-mi fie dor.