Scrum

În grădinile memoriei, 

în palatul viselor, 

în oceanul amintirilor

eu şi cu tine ne vom revedea.

... Şi soarele va răsări din nou pe strada aceasta întunecată. Ştii acea clipă când e şi noapte şi zi?

Acea clipă când ultimele stele încă se văd pe cerul din ce în ce mai luminat, de-un albastru palid. Şi e doar linişte şi respiri anotimpul şi tremurul lumii ce se trezeşte la viaţă. Şi ultimele stele dispar, înghiţite de lumină.

Aceea e clipa mea magică, momentul meu preferat. Şi între noapte şi zi ne vom întâlni, în vise, iubitul meu.

Acum dormi, iubirea mea,

singura şi unica mea iubire.

Ne vom întâlni cu destinul într-o zi şi dacă nu,

nu fi trist..

pe apele memoriei,

în adâncul viselor,

pe cerul amintirilor,

te voi căuta 

şi ne vom întâlni,

într-un sfârşit.

Cine poate spune că visele nu sunt realitate

sau că realitatea nu este doar un vis?