Voi vedea într-o zi lumina,
pe sufletul pe care l-am căutat atâta timp,
neaflându-l nicăieri.
Îl voi găsi de abia atunci când mă voi fi vindecat.
Într-o noapte de primăvară,
respirând aerul plin de parfumul florilor.
Cuprinzând stelele,
Într-o noapte de vară,
Îmbătâdu-mă cu mireasma teilor..
În briza nostalgică de iunie,
Fără ca ea să-mi mai aducă aminte de
prima mea iubire.
...Într-o dimineaţă cu ploaia din geam
şi cafea
şi vise risipite.
Într-o dimineaţă în care trecutul nu mă va mai chema
Şi lumea nu-mi va mai părea pustie.
După un drum în care mă voi căuta,
mă voi iubi, mă voi respecta, mă voi asculta..
Voi încerca să mă cunosc mai bine şi să învăţ să
zâmbesc din nou.
Să cresc.
Să cunosc oameni, locuri şi poveşti.
Mă voi cultiva. Mă voi hrăni cu toate miracolele lumii ce mă
aşteaptă să le descopăr, să le cuprind, să le simt cu adevărat.
De abia atunci, când mă voi fi regăsit după atâta timp,
după atâtea nopţi în care m-am aruncat de bună voie
în uitare şi abandon,
în noapte,
în deşertăciune..
De abia atunci, voi putea să urc munţii din visele mele,
să dărâm zidurile ce m-au ţinut departe
şi să-mi găsesc refugiul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu