Lorelei

duminică, 6 martie 2016

Mă auzi?
Sunt aici.
Am fost mereu aici.

Atunci când se face linişte, când toată lumea pleacă,
când rămâne doar muzica şi şoaptele vântului,
mă poţi auzi,
mă poţi cânta,
am fost mereu aici..

Atunci când ploaia se loveşte de asfaltul rece, când măştile din jur îţi zâmbesc,
când cade cortina şi-ţi rămân doar visele,
caută-mă,
am fost mereu aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lorelei

Dac-ar fi fost să trec printr-o pădure cu lupi ca să ajung până la tine, aş fi ajuns cu zdrenţele tinereţii mele sfâşiate, dându-ţi ultima ei picătură. De ar fi fost să trec prin ierburi cu şerpi ca să ajung până la tine, cu tălpile goale aş fi călcat pe şuierul morţii mele, aducându-ţi-o să-i închizi ochii. Dar la poarta casei tale veghează dragostea – şi mi-am tras paşii înapoi ca la ieşirea cu icoană din biserică. Cânt răguşit pe sub ferestrele casei tale, cum cântă copiii italieni pe străzile oraşelor noastre, în mizeria frumuseţii lor cu ochi mediteranieni. Cânt cu mâna întinsă sub cer, ca odinioară cei neîmpăcaţi la răspântii de drum: Ascultaţi, voi toţi, bucuria şi durerea mea.”