Am primit singurătatea în viaţa mea şi mi-am făcut-o prietenă.
Au fost momente în care sufletul meu urla în golul din jur, în care tot ce se auzea era doar propriul ecou răsfrânt. Au fost momente în care doream o companie, oricare ar fi, care să-mi ţină de urât, cu care să stau pe o bordură cu o sticlă de vin, undeva la munte, depănând poveşti şi uitându-ne la pustietatea din jur.
Au fost momente în care ieşeam doar cu cupluri şi în loc să mă doară, simţeam o voluptate stranie- ca omul sănătos ce priveşte bolnavi în curtea unui spital, ştiind că el s-a vindecat. Şi-au fost momente în care ochii mi se umpleau de lacrimi, pe la metrou sau pe stradă, văzând doi îndrăgostiţi cum se privesc în tăcere.
Au fost momente când printre lacrimi şi suspine de drama queen, mă întrebam de ce toate prietenele mele au relaţii avansate.. când eu n-am reuşit nici măcar să trec de începutul melodramatic al unei relaţii.
Au fost atâţia ani în care chiar dacă nu ştiam unde îmi fac Revelionul, nu ştiam cu cine, tot îmi probam rochiile cele mai elegante, defilând prin casă pe tocuri şi zâmbind ironic.
Au fost momente în care voiam să aparţin cuiva, să mă trezesc cu un mesaj, nu cu alarma telefonului; în care voiam ca cineva să-mi poarte de grijă, să mă certe că fumez prea mult, că sunt prea copilă, că încă iubesc toamna.
...În care voiam să-mi contruiesc vise alături de cineva.
Dar am primit singurătatea căci abia atunci când înveţi să fii singur, doar cu tine însuţi, vei putea să fii cu adevărat cu cineva.. Nimeni nu posedă pe nimeni. Dacă tu nu mai ştii cine eşti, nu căuta pe cineva doar pentru a-ţi umple golurile.
Nu te arunca într-o relaţie doar pentru că te sperie singurătatea. E parte din tine. Priveşte-te fără măşti şi învaţă să-ţi fii suficientă.
Iubeşte-te, rezervă-ţi timp doar pentru tine. Nu ai nevoie de nimeni pentru a te simţi frumoasă, inteligentă şi puternică.
Citeşte, găteşte, plimbă-te, cunoaşte oameni, locuri şi poveşti. Scrie, pictează, dansează, bucură-te de fiecare ploaie şi răsărit, de copii, de muzică, de zâmbete, de iarnă şi de tot ce-ţi face inima să tresară.
Eu am aşteptat şi nu am ştiut ce,
ceva ce poate nu va veni niciodată.
Dar totuşi o fac
şi fără niciun sens,
ştiu că-mi voi găsi
marea şi toamna..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu