Dragă Moşule,
Crăciun fericit!
Anul trecut nu ţi-am mai scris căci am avut un Ajun trist şi-am adormit cu lacrimile uscate pe obraji.
Dar iată-mă după un an, scriindu-ţi, cu aceeaşi credinţă şi iubire.
Tot ceea ce-mi doresc este sănătate mie şi celor dragi.
Este cel mai de preţ lucru.
Fă-l pe tatăl meu să se trezească din întunericul în care a rătăcit atâţia ani.
Oferă-i înţelepciune, curaj şi raţiune.
Dă-i puterea să se desprindă de această otravă şi mocirlă în care îşi scufundă sufletul.
Liniştea şi refugiul este doar acasă.
Nu există loc mai bun.
Îl iubesc tare mult.
Mama mea a fost mereu eroina lui.
Ai grijă de ea.
Adu-i pace şi fericire în suflet.
Vreau să o văd zâmbind din toată inima.
Nu am cunoscut niciodată o femeie, o soţie, o mamă mai bună, mai darnică şi mai frumoasă ca ea.
Şi nu sunt subiectivă.
Este o regină!
Dragă Moşule, îţi mai cer şi puţină zăpadă!
Să simt cu adevărat că este Crăciunul.
Vreau ca viaţa mea să se schimbe în bine, să înflorească, să mă lumineze.
Să-mi lumineze chipul şi sufletul bătut de ploi.
Aş vrea ca viaţa mea să fie ca un deosebit Crăciun.
Să simt mereu magia, lumina şi acest mister al nopţii de Ajun.
Aş vrea ca fulgii de zăpadă să mi se topească pe obraji şi pe ochi, răcorindu-mi sufletul şi trezindu-mă la viaţă.
Iar luminiţele să-mi strălucească de-a pururi în suflet, ca stelele reci şi neatinse de pe cerul întunecat.
Ah, sufletu-mi să fie mereu Decembrie, iar oamenii ce-mi bat la uşă să fie zâmbitori şi fericiţi.
Ajunul sa-mi fie nopţile, cu poveşti lângă foc, cu cântece şi îngeraşi colindători, iar Crăciunul să-mi fie zilele, pline de emoţia, iubirea şi lumina ce-mi cuprind sufletul.
Ah, Moşule, poţi să-mi trimiţi iubirea?
Iubirea din visele mele.
Dar dacă iubirea mea mai vrea să aştepte, te rog să-i trimiţi un gând bun şi multă fericire.
Trimite iubirea şi în sufletele sărace, goale şi pustii.
Trimite căldura şi fă o minune pentru copiii la care nu poţi să ajungi cu daruri, pentru sufletele sărmane şi nevinovate.
Pentru sufletele singure pe lume, pentru cele care-şi petrec Crăciunul în frig, în foamete şi-n tristeţe.
Adu sănătate în trupurile bolnave, zâmbete în privirile triste, lumină în inimile întunecate.
Mulţi îngeri te aşteaptă în această noapte pentru ca mâine dimineaţă să se trezească şi să găsească doar frig şi gol.
Un imens gol.
Lasă miracolele să se aşterne în această noapte şi odată cu primii fulgi de zăpadă.
Noi, sufletele de copii, vom crede mereu în tine.
În spiritul şi magia ta.
Tu exişti peste tot.
Eşti puterea şi bunătatea din lume.
Vii odată cu viscolul ca să încălzeşti sufletele oamenilor în iernile grele.
Tu nu poţi fi văzut, Moş Crăciun, tu poţi fi doar simţit!
Iar eu ţi-am simţit mereu vraja. Şi lumina.
Eşti lumina din ochii oamenilor din această perioadă.
Străluceşte ca zăpada.
Eşti lumina din ochii copiilor care colindă şi cântă ca nişte îngeri.
Tu vei fi mereu bătrân căci dăinui de la începutul timpurilor în inima copiilor.
Şi vei fi prezent atâta timp cât Pământul se mai învârte şi anotimpurile se schimbă.
Anul acesta am împodobit bradul, m-au trezit colindele în fiecare dimineaţă, am mâncat toate bomboanele, ne-am uitat la Singur acasă, am baut vin fiert şi-am stat la poveşti.
Au venit şi colindătorii.
În ochii acelor îngeraşi atât de mici şi de inocenţi, te-am văzut pe tine.
Inima mi-a tresărit de emoţie şi de fericire când i-am văzut cântând, reţinuţi şi timizi; în clipa aceea, lumea mi-a părut mai frumoasă.
Îţi voi simţi mereu prezenţa.
Îţi mulţumesc, Moşule, că-mi umpli inima de bucurie şi că mă faci să mă simt din nou copil.
Tu eşti miracolul.
Tu esti magia dintre oameni.
Tu eşti speranţa.
Îmi va fi dor de tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu