Ieri a nins.
A fost prima ninsoare din acest an aproape sfârşit.
Primii fulgi au fost atât de neaşteptaţi!
Vremea a fost neobişnuit de caldă în această perioadă, nici în prognoza meteo n-am văzut să anunţe zăpadă.
Eram în casă şi-am văzut pe geam fulgii mari ce cădeau liniştiţi pe pământul rece.
Am ieşit afară şi-am început să sar şi să strig cu bucuria nemărginită a unui copil căci doar cu câteva minute în urmă spusesem că va veni şi ninsoarea.
Fulgii mi se topeau pe faţă şi pe ochi, strălucind.
În sfârşit, a venit iarna cu miracolele ei!
Sunt ultimele două zile din acest an grăbit.
Cumpăna dintre ani o voi petrece bând şi plictisindu-mă, visând departe, dar măcar nu printre străini!
Simt o emoţie copleşitoare, străpungându-mi pieptul, atunci când aud sunetul de artificii şi petarde din îndepărtare.
Nu ştiu de ce am simţit mereu această emoţie nelămurită, de fericire tristă, de nelinişte, de nerăbdare, de nostalgie, de dor, auzindu-le.
Poate pentru că prevestesc sfârşitul de an şi mă duc departe, în copilăria mea, când noaptea dintre ani era ceva magic, fantastic, când orice se putea întâmpla şi când eram cu adevărat fericită.
Poate pentru că îmi reamintesc că s-a mai dus un an, în care promisiunile şi visele mele nu s-au îndeplinit; poate pentru că îmi reamintesc că la miezul nopţii, exact în momentul acela magic când un an rămâne în urmă, fără să se mai întoarcă vreodată.. şi când păşim în noul an, eu zâmbesc tristă şi cu speranţă la artificiile care se sting, ţinând o sticlă de şampanie în braţe în locul cuiva.
Şi mă întristează toate acele feţe zâmbitoare care se iau în braţe şi se sărută, sperând că noul an va fi mai bun.
Atunci mă simt, mai mult ca oricând, singură.
Sunetul din îndepărtare al artificiilor şi petardelor îmi amintesc că mai sunt câteva zile până la sfârşitul anului, noaptea în care toată lumea e trează (sau beată) şi că nu mă pot bucura; simt că pierd ceva, că ratez un moment unic, nedesluşit, o clipă magică.
Cumpăna dintre ani pare mereu nouă, ca şi cum o trăieşti pentru prima dată căci fiecare an este deosebit şi nu se mai repetă niciodată.
E incredibil de magică acea clipă care desparte un an de altul doar de un minut, de o secundă.
Acea clipă când calendarele ajung la sfârşit şi se schimbă.. şi vechiul an a rămas în urmă, pierdut în timp.
Acea clipă deosebită când eşti în pragul viitorului an şi nu mai trebuie decât să faci un pas şi să spui adio anului ce-a trecut pe lângă tine ca un vis.
... Acea clipă când te uiţi pe cerul luminat şi din când în când la ceas, să nu ratezi momentul, numărând secundele.
Eu ratez mereu acea clipă şi dacă n-o ratez, simt că trec pe lângă ea, pierzând-o.
... Minunată clipă! Când timpul parcă stă pentru un moment în loc, când cerul se aprinde, când părăseşti un an cu bucurii şi tristeţi, simţind că pierzi ceva din tine, căci te doare orice rămas bun, atât de fraieră eşti!
Nepreţuită clipă!
Când vechiul an rămâne doar în istorie, când te uiţi la miile de străluciri de pe cer, punându-ţi la repezeală cât mai multe dorinţe care ştii şi tu că nu se vor îndeplini!
În acea noapte rece, inima îmi tresare, văzând stelele amestecându-se cu artificiile... şi zgomotul lor asurzitor mă sperie.
Atâtea strigăte, atâtea zâmbete, atâta fum şi vise!
Lumea e atât de trează şi de însufleţită!
Totul devine ca un vis încremenit, mut şi haotic şi mă simt atât de departe! Atât de departe de noul an, simţind cum trec pe lângă ceva mare, cu adevărat mare.
No more champagne
And the fireworks are through
Here we are, me and you
Feeling lost and feeling blue
It's the end of the party
And the morning seems so grey.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu