Azi-noapte, i-am scris lui B.
Nu mai vorbiserăm de câteva luni.
Chiar dacă încă mai are prietenă, nu m-am putut abţine să nu-l caut.
El e bărbatul pe care nu-l cunosc fizic, dar care stă de atâta timp în inima mea.
Ca şi ceilalţi care m-au scârbit, a adus în discuţie subiectul lor preferat.
Sexul.
Şi asta numai după câteva rânduri.
Mi-a spus că mă doreşte mai mult ca oricine şi cum îşi imaginează că ne-o tragem.
Dincolo de admiraţie, de dorinţe, de sex, de instincte, de satisfacerea egoului, dincolo de lucrurile fizice şi pământeşti, sufletul meu a aspirat la o iubire cum n-a fost niciodată şi cum nu va mai fi.
O iubire care n-are nimic carnal în ea, nimic verosimil, ci doar lumină.
O iubire cerească, nepământească, eternă.
Când eram copil, nu cred că mi-aş fi imaginat vreodată acest univers al adulţilor.
Nu credeam că în cuvintele unui bărbat se ascunde doar dorinţă sexuală, sau în orice caz, aceasta mai presus de toate.
Cred că oamenii sunt mânaţi de instincte, de dorinţe, încătuşaţi în viaţa carnală.
Când am păşit, încetul cu încetul, în lumea adultă, toate visele mele s-au năruit.
Unde era magia?
Misterul?
Poveştile?
Unde e acea iubire din cărţile pe care le citeam?
Am fost rănită, abuzată psihic, în toate modurile posibile, şi uşor uşor, acel foc lăuntric s-a stins.
Dar în adâncul sufletului meu, eu încă mai sper că în cuvintele frumoase ale unui bărbat, se află un sâmbure de adevăr.
Că fie şi pentru o clipă, uită de dorinţe trupeşti şi mă doreşte sufleteşte, pur, cu adevărat.
Că fie şi pentru o clipă, mă visează, ci nu în fanteziile lui.
E atras de inteligenţa şi farmecul meu personal.
Că fie şi pentru o clipă vrea să mă cunoască cu adevărat şi îmi zâmbeşte sincer, cuminte, ci nu pervers.
Că fie şi pentru o clipă, e capabil să mă iubească.
.....
Reîntorcându-mă la B., mi-a scris astfel:
,,
-Ei da, eu tot vreau să mă dau cu tine, mai mult ca oricine.
Eşti visul meu sublim.
-De ce?
-Aşa. Că eşti bună. Felul tău sexos de a fi.
Nu ştiu, mi se pare interesant.
-Nu eşti singurul.
Dar sincer, m-am săturat să fiu dorită şi plăcută numai pentru sex.
-Cum te doresc eu nimeni nu o face.
Nu mă mai compara pe mine cu altul.
Nu vreau doar să te ard, dar soarta nu a vrut să fim împreună.
-Atunci soarta n-a vrut nici să facem sex.
-Lasă, tu, eu vreau să te întâlnesc odată, dacă mă placi, ne mutăm la Bucureşti.
Hai, fă tot posibilul să-mi schimbi viitorul.
Viitorul meu, de acum, nu prea mă încântă.
-Eşti nebun?
Nu eşti fericit?
De ce nu-ţi place viitorul?
-Nu-mi place viitorul meu.
Eu vreau altceva.
Vreau o poveste de dragoste frumoasă cu o fată nebună ca mine şi ca tine.
-Cred că noi doi suntem genul de persoane care n-o să-şi găsească niciodată liniştea.
-Doar unul lângă celălalt.
Visează lângă mine, sufleţel.
-Spui lucrurile acestea frumoase pentru că eşti beat, nu?
-Da.
Şi nu.
Când sunt beat sunt sincer."
Vezi tu, jurnalule, cât ne-am fi potrivit?
Cu toate defectele şi slăbiciunile lui, este unul dintre puţinii oameni care s-au aşezat în sufletul meu pentru totdeauna.
Dar soarta are planurile ei şi înseamnă că nu ne-a fost scris nici măcar să ne întâlnim, fizic.
Până la urmă, cu câţi nu ne-am fi potrivit dacă soarta ar fi îngăduit?
B. va rămâne mereu o amintire în ceaţă, o himeră, un ceva ce s-ar fi putut petrece, dar nu s-a petrecut.
Un vis frumos din negura timpurilor.
O amintire strânsă până la durere, de sufletul meu.
Chiar dacă este atât de departe de mine şi de viaţa mea, îl voi simţi mereu aproape, chinuindu-mă şi bucurându-mă prin dragostea ce îmi insuflă. Îi voi simţi mereu absenţa chiar dacă nu i-am avut niciodată prezenţa.
Poate că este mai bine că nu ne-am cunoscut.
Astfel, vraja lui va rămâne neatinsă, undeva sus, strălucind, dincolo de realitata rece. Precum o stea.
Între noi a existat mereu o ciudată şi nelămurită înrudire sufletească, acel magnetism şi magie ce atrage o fiinţă către alta, fără vreun motiv anume.
Există.
Eşti fericit că există.
Atâta tot.
...Şi simţi că-l cunoşti de atâtea secole!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu